Treceți la conținutul principal

Dreptul consumatorului (VI). Obiectul raportului juridic de dreptul consumatorului. Produse şi servicii

Obiectul raportului juridic specific dreptului consumatorilor este reprezentat de drepturi şi obligaţii corelative. Dar, urmând modelul dreptului civil, este mai util să ne referim la bunurile care fac obiectul acestor dreptufri şi obligaţii, pentru a obţine clasificări utile.

O primă clasificare şi cu oa mare arie de cuprindere este aceea ce o putem face între bunuri şi servicii. După cum deja am observat chiar operatorii economici sunt denumiţi distinct ca şi producători, respectiv prestatori, după cum activitatea lor are ca obiect comercializarea bunurilor sau prestarea de servicii.

Codul consumului le defineşte după cum urmează:


Produsul este un bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual.

Serviciul reprezintă activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.

Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (Art 2 alin. 1 lit.b) definind produsul ca fiind orice bun mobil, chiar dacă acesta este încorporat într-un alt bun mobil sau imobil, aduce câteva precizări:

- produsul, în accepţiunea aceslei legi, nu poate fi decât un bun imobi;
- produse sunt şi ceea ce un alt bun incorporează în el.

Deşi, ca regulă, produsele sunt bunuri materiale, în accepţiunea altor legi pot fi şi drepturi, cum am văzut în dispoziţiile Legii 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare, noţiunea de vânzător se desparte de produs (ca obiect material) şi se referă la bunuri imateriale, care definesc ca obiect al vânzării drepturi.(art. 3 lit. c)

Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor oferă o definiţie mult mai nunaţată a produselor.

Astfel produs este orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, folosit sau recondiţionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări. (art. 2 lit. a)

Cel puţin în accepţiunea acestei legi produsul poate fi şi accesoriul unui serviciu, fără însă ca acesta să-şi piardă calificarea de produs, urmând a se trage toate consecinţele juridice din aceasta.

De asemenea, această definiţie atrage atenţia că nu pot fi excluse din categoria produselor în mod subiectiv anumite bunuri, numai pentru faptul că au fost declarate a fi destinate unui uz profesional, atât timp cât este rezonabil a se concepe că vor ajunge şi la dispoziţia consumatorilor.

În fine, definiţia vine cu precizări importante în sensul că modul în care au fost puse la dispoziţia consumatorilor, oneros sau gratuit nu constituie un criteriu pentru a îndepărta anumite bunuri din categoria produselor. În plus, un bun, pentru a fi produs nu este neaparat să fie unul nou, ci poate fi şi un produs folosit sau recondiţionat.

Alteori definirea produsului este mai restrictivă decât cea generală. Legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora are o astfel de definiţie din care sunt eliminate o serie de categorii faţă de Codul coonsumului.

Produs este bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică (art.2 lit. b)

Deja din aceste definiţii se resimte nevoia unor subcategorii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...