Dreptul consumatorului (VI). Obiectul raportului juridic de dreptul consumatorului. Produse şi servicii
Obiectul raportului juridic specific dreptului consumatorilor este reprezentat de drepturi şi obligaţii corelative. Dar, urmând modelul dreptului civil, este mai util să ne referim la bunurile care fac obiectul acestor dreptufri şi obligaţii, pentru a obţine clasificări utile.
O primă clasificare şi cu oa mare arie de cuprindere este aceea ce o putem face între bunuri şi servicii. După cum deja am observat chiar operatorii economici sunt denumiţi distinct ca şi producători, respectiv prestatori, după cum activitatea lor are ca obiect comercializarea bunurilor sau prestarea de servicii.
Codul consumului le defineşte după cum urmează:
Produsul este un bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual.
Serviciul reprezintă activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.
Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (Art 2 alin. 1 lit.b) definind produsul ca fiind orice bun mobil, chiar dacă acesta este încorporat într-un alt bun mobil sau imobil, aduce câteva precizări:
- produsul, în accepţiunea aceslei legi, nu poate fi decât un bun imobi;
- produse sunt şi ceea ce un alt bun incorporează în el.
Deşi, ca regulă, produsele sunt bunuri materiale, în accepţiunea altor legi pot fi şi drepturi, cum am văzut în dispoziţiile Legii 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare, noţiunea de vânzător se desparte de produs (ca obiect material) şi se referă la bunuri imateriale, care definesc ca obiect al vânzării drepturi.(art. 3 lit. c)
Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor oferă o definiţie mult mai nunaţată a produselor.
Astfel produs este orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, folosit sau recondiţionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări. (art. 2 lit. a)
Cel puţin în accepţiunea acestei legi produsul poate fi şi accesoriul unui serviciu, fără însă ca acesta să-şi piardă calificarea de produs, urmând a se trage toate consecinţele juridice din aceasta.
De asemenea, această definiţie atrage atenţia că nu pot fi excluse din categoria produselor în mod subiectiv anumite bunuri, numai pentru faptul că au fost declarate a fi destinate unui uz profesional, atât timp cât este rezonabil a se concepe că vor ajunge şi la dispoziţia consumatorilor.
În fine, definiţia vine cu precizări importante în sensul că modul în care au fost puse la dispoziţia consumatorilor, oneros sau gratuit nu constituie un criteriu pentru a îndepărta anumite bunuri din categoria produselor. În plus, un bun, pentru a fi produs nu este neaparat să fie unul nou, ci poate fi şi un produs folosit sau recondiţionat.
Alteori definirea produsului este mai restrictivă decât cea generală. Legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora are o astfel de definiţie din care sunt eliminate o serie de categorii faţă de Codul coonsumului.
Produs este bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică (art.2 lit. b)
Deja din aceste definiţii se resimte nevoia unor subcategorii.
O primă clasificare şi cu oa mare arie de cuprindere este aceea ce o putem face între bunuri şi servicii. După cum deja am observat chiar operatorii economici sunt denumiţi distinct ca şi producători, respectiv prestatori, după cum activitatea lor are ca obiect comercializarea bunurilor sau prestarea de servicii.
Codul consumului le defineşte după cum urmează:
Produsul este un bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual.
Serviciul reprezintă activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.
Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (Art 2 alin. 1 lit.b) definind produsul ca fiind orice bun mobil, chiar dacă acesta este încorporat într-un alt bun mobil sau imobil, aduce câteva precizări:
- produsul, în accepţiunea aceslei legi, nu poate fi decât un bun imobi;
- produse sunt şi ceea ce un alt bun incorporează în el.
Deşi, ca regulă, produsele sunt bunuri materiale, în accepţiunea altor legi pot fi şi drepturi, cum am văzut în dispoziţiile Legii 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare, noţiunea de vânzător se desparte de produs (ca obiect material) şi se referă la bunuri imateriale, care definesc ca obiect al vânzării drepturi.(art. 3 lit. c)
Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor oferă o definiţie mult mai nunaţată a produselor.
Astfel produs este orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, folosit sau recondiţionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări. (art. 2 lit. a)
Cel puţin în accepţiunea acestei legi produsul poate fi şi accesoriul unui serviciu, fără însă ca acesta să-şi piardă calificarea de produs, urmând a se trage toate consecinţele juridice din aceasta.
De asemenea, această definiţie atrage atenţia că nu pot fi excluse din categoria produselor în mod subiectiv anumite bunuri, numai pentru faptul că au fost declarate a fi destinate unui uz profesional, atât timp cât este rezonabil a se concepe că vor ajunge şi la dispoziţia consumatorilor.
În fine, definiţia vine cu precizări importante în sensul că modul în care au fost puse la dispoziţia consumatorilor, oneros sau gratuit nu constituie un criteriu pentru a îndepărta anumite bunuri din categoria produselor. În plus, un bun, pentru a fi produs nu este neaparat să fie unul nou, ci poate fi şi un produs folosit sau recondiţionat.
Alteori definirea produsului este mai restrictivă decât cea generală. Legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora are o astfel de definiţie din care sunt eliminate o serie de categorii faţă de Codul coonsumului.
Produs este bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică (art.2 lit. b)
Deja din aceste definiţii se resimte nevoia unor subcategorii.
Comentarii