Societatea germană pentru drepturile de autor (GEMA) a dat în judecată un azil care găzduia 89 de bătrâni, cerându-i să plătească o licență separată pentru că retransmitea emisiunile TV și radio în camerele rezidenților și în spațiile comune. Azilul prindea semnalul prin propriile antene de satelit și îl trimitea mai departe, simultan și nemodificat, prin propria rețea de cablu în interiorul clădirii. Cazul (C-127/24) a ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) , care, în ciuda unei practici destul de constante în cazuri asemănătoare, a spus de această dată, nu, nu este o comunicare publică, și prin urmare nu este nevoie de o licență separată pentru a transmite programul în camerele bătrânilor.. Judecătorii au explicat decizia astfel: 1. Azilul nu a folosit un mijloc tehnic nou sau diferit (cum ar fi retransmiterea pe internet a unui semnal terestru), ci doar a distribuit pe loc semnalul de satelit primit, fără nicio modificare. 2. Rezidenții din azil nu sunt un ...
Dacă informațiile obligatorii legate de sănătate (cum ar fi mențiunea privind importanța unei diete echilibrate) apar deja pe ambalajul produsului, firmele nu mai trebuie să le reia și în reclamele scrise din ziare sau reviste. O firmă farmaceutică (Kyberg Pharma) a fost dată în judecată în Germania pentru că a publicat o reclamă în presă la un supliment de slăbit fără să repete avertismentul existent deja pe cutie privind recomandările de utilizare a produsului, dar CJUE i-a dat dreptate firmei (Cazul C-657/24). Judecătorii au clarificat că eticheta servește la informarea directă a cumpărătorului, pe când reclama are rolul de a promova vânzările, fiind concepte distincte. Această regulă se aplică strict reclamelor scrise/tipărite (unde spațiul poate fi limitat) și nu se extinde automat la reclamele digitale sau audiovizuale. În plus, informațiile obligatorii trebuie să rămână prezente pe ambalajul produsului. Photo by Anastasiya Doicheva on Unsplash