Juristul Casei

Articol publicat initial in cotidianul de informare juridca avocatnet Raportul juridic specific dreptului consumatorului implica, după modelul raportului juridic din alte ramuri de drept relaţii sociale reglementate de norme juridice la care participă subiecte de drept, avand ca obiect drepturi si obligaţii specifice. Foarte importanta este calitatea în care participă părţile la aceste raporturi juridice. Caracteristică este calitatea de consumator şi cea de comerciant ca părţi definitorii ale raportului juridic de dreptul consumatorului. Consumatorul este potrivit Legii 296/2004 (Codul consumului) orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Este de remarcat că în calitate de consumator nu putem întâlni decât persoanele fizice nu şi pe cele juridice. Există o singură excepţie, atunci când persoanele fizice, în calitatea de consumator,

Articol publicat initial in cotidianul de informatie juridica avocatnet Principalul izvor de drept pentru drepturl consumatorului este reprezentat de catre Legea nr. 296/2004 republicata intitulata Codul consumului. In ciuda titlului ofertant Codul consumului este departe de a oferi un cadru legal pentru majoritatea institutiilor de drept care intereseaza dreptul consumatorului, asa cum o fac Codurile in vigoare in materie civila sau penala. Multe aspecte extrem de importante pentru dreptul consumatorului, precum clauzele abuzive sau publicitatea sunt in afara arieie de cuprindere a Codului consumului. Pe de alta parte reglementarea este extrem de putin sistematizatafiind mai mult o colectie de principii. De aceea, desi se presupune ca dreptul consumatorului este o ramura de drept care se adreseaza si isi propune sa protejeze pe cetateanul obisnuit, Codul consumului lasa o impresie descurajanta la o lectura simpla, de legislatie sofisticata si care se adreseaza unor profesionisstiai dr

Articolul a fost publicat initial in cotidianul de informatie juridica avocatnet Codul consumatorului edicteaza o serie de principii care calauzesc interpretarea si aplicarea normelor sale. a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila încălcare a dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor; b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligaţia autorităţii competente în domeniul protecţiei consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege; c) proporţionalitatea - conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecinţele faptei constatate, circumstanţele săvârşirii acesteia şi măsura sancţionatorie aplicată; d) legalitatea măsurilor propuse/dispuse - presupune că autorităţile competente nu pot propune/

Publicat initial in cotifianul de informatii juridice avocatnet I. Dreptul consumatorului Dreptul consumatorului s-a nascut din dezvoltarea din dezvoltarea miscarii consumeriste, in scopul de a proteja consumatorul in raporturile sale cu intreprinderile producatoare. Pentru prima data dreptul consumatorului a fost afirmat in Statele Unite odata cu Amiscarea lui Ralph Nader indreptata in particular impotriva producatorilor de automobile. Treptat s-a dezvoltat o legislatie proprie menita sa apere consimtamintul consumatorului at si sa asigure siguranta consumatorului. In Romania problema protectiei consumatorului a aparut abia dupa 1989. Masurile legislative au fost timide la inceput. Abia dupa anul 2000, cand s-a pus in termeni concreti problema aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, fiind necesara armonizarea legislatiei romanesti cu dreptul comunitar, au aparut reglementari importante in materie. II. Definitia dreptului consumatorului Definirea dreptului consumatorului poate pleca de

Articol publicat initial in cotidianul de informatie juridica avocatnet Aceste societati sunt supuse reglementarii Legii nr. 297/2004 privind piata de capital. Tinand seama de competentele legislative delegate prin Legea nr. 297/2004, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a emis un numar insemnat de regulamente si instructiuni relevante pentru functionarea societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital. Aceste norme sunt norme speciale care se aplica acestui gen de societati comerciale, norme speciale care se completeaza, acolo unde nu prevad altfel, cu dispozitiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale (LSC). O reglementare speciala pentru societatile ale caror actiuni (si obligatiuni) sunt tranzactionate pe piata de capital este importanta, avand in vedere ca in acest caz caracterul personal al relatiei dintre asociat si societate se dilueaza pana la disparitie, iar participarea actionarului in societate are o caracteristica mai ales de

Articol publicat intial in cotidianul de informatie juridica avocatnet Majorarea capitalului social este una din situatiile in care convocarea adunarilor generale ale actionarilor presupune respectarea unor cerinte speciale. Prin art. 216 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (LSC), se instituie un drept de preferinta al actionarilor existenti pentru subscrierea actiunilor noi emise in cadrul operatiunii de majorare de capital. Sub aspectul ordinii de zi, apare ca fiind obligatorie introducerea problematicii privind dreptul de preferinta, termenul si conditiile in care poate fi exercitat, eventual, discutarea ridicarii sau limitarii acestui drept. Exercitarea dreptului de preferinta impune, insa, unele probleme privind modul de a convoca adunarea generala a actionarilor privind majorarea de capital. In fapt, actionarii convocati pentru a majora capitalul social initial nu se afla decat in situatia de a hotari cate actiuni intentioneaza sa emita societatea comerciala, co

Articol publicat initial in cotidianul de informatie juridica avocatnet Convocarea adunarii generale a actionarilor trebuie facuta cunoscuta actionarilor. Metoda generala este cea a publicarii convocatorului in Monitorul Oficial al Romaniei partea a IV-a si intr-un ziar de larga raspandire in localitatea in care se afla sediul societatii comerciale (art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale - LSC). Un ziar de larga raspandire de la sediul societatii comerciale nu inseamna un ziar local. Un ziar national, sau, de ce nu, chiar o publicatie internationala, daca este raspandita in localitatea unde se afla sediul societatii comerciale indeplineste conditia prevazuta in lege. Larga raspandire este o situatie de fapt, pe care instantele sunt indreptatite sa o aprecieze de la caz la caz daca sunt sesizate cu un litigiu pe aceasta tema.Fara a mai insista asupra acestui aspect, este imperativ a se respecta termenul de 30 de zile prevazut de art. 117 alin. 2 din LSC,

Publicat initial in cotidianul electronic avocatnet Convocatorul trebuie sa cuprinda si alte mentiuni legate de solutionarea unor chestiuni administrative legate de desfasurarea adunarii. De pilda, in cazul in care pe ordinea de zi figureaza numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, in convocare se va mentiona ca lista cuprinzand informatii cu privire la numele, localitatea de domiciliu si calificarea profesionala ale persoanelor propuse pentru functia de administrator se afla la dispozitia actionarilor, putand fi consultata si completata de acestia. Sau exista obligatia ca situatiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administratie, respectiv raportul directoratului si cel al consiliului de supraveghere, precum si propunerea cu privire la distribuirea de dividende sa fie puse la dispozitia actionarilor la sediul societatii, de la data convocarii adunarii generale, evident in cazul in care ordinea de zi priveste astfel de probleme. Punerea

Publicat initial in cotidianul electronic avocatnet Pentru a putea participa in cunostinta de cauza la adunarea generala, actionarii trebuie sa cunoasca problemele pentru care au fost convocati. Problematica adunarii generale se descrie in ordinea de zi din convocator. Desigur varietatea problemelor care pot fi inscrise pe ordinea de zi nu permite o tratare exhaustiva a subiectului. Unele adunari generale au ca problematica chestiuni speciale (de exemplu fuziuni, divizari, etc) care presupun reguli speciale in ceea ce priveste convocarea acelor adunari, reguli care vor fi tratate separat. Indicarea ordinei de zi este o cerinta esentiala pentru validitatea convocarii (art. 11 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale - LSC). In general, nu exista o ordine de zi obligatorie, administratorii/directorii avand libertatea de apreciere asupra chestiunilor importante pentru societate pe care le supun dezbaterii adunarii generale a actionarilor.Atunci cand exista obligatia co

Publicat initial in cotidianul electronic avocatnet Calitatea de actionar intr-o societate comerciala pe actiuni este un fenomen dinamic, actiunile fiind presupuse a fi titluri care circula frecvent intre detinatori. Astfel ca, prin convocator, trebuie sa se raspunda la intrebarea cine va fi in drept sa exercite drepturile aferente calitatii de actionar in cadrul adunarii generale, tinand seama de modificarile in structura actionariatului. Astfel, apare ca obligatorie indicarea, in cadrul convocatorului, a datei de referinta. Data de referinta este acea data raportat la care se vor stabili actionarii care au dreptul sa participe la adunarea generala a actionarilor. In mod concret, actionarii inscrisi in registrul actionarilor la data de referinta vor fi actionarii care vor avea dreptul sa participe la adunarea generala.Data de referinta este o data stabilita arbitrar de catre consiliul de administratie/directorat. Desi textul art. 123 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile c

Publicat initial in cotidianul electronic avocatnet Desi art. 117 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (LSC) se refera doar la obligatia de a indica in convocare data pentru care este convocata sedinta adunarii generale a actionarilor, din art. 129 alin.1 reiese ca este obligatoriu a fi indicata si ora. Convocarea poate contine, pe langa data si ora la care este convocata sedinta adunarii generale a actionarilor, si data si ora pentru care este convocata a doua oara sedinta adunarii generale, daca la prima zi a convocarii sedinta nu s-a putut tine. Trebuie respectata regula conform careia pentru aceasta a doua zi a convocarii trebuie stabilita o data ulterioara zilei stabilite prin convocator ca prima zi a convocarii, niciodata aceasta sedinta „de rezerva” neputand fi convocata la aceeasi data ca si pentru adunarea initiala.Pe de alta parte, trebuie subliniat ca stabilirea acestei a doua zi a convocarii pentru situatia in care sedinta adunarii generale a actiona