Juristul Casei

Societatea germană pentru drepturile de autor (GEMA) a dat în judecată un azil care găzduia 89 de bătrâni, cerându-i să plătească o licență separată pentru că retransmitea emisiunile TV și radio în camerele rezidenților și în spațiile comune. Azilul prindea semnalul prin propriile antene de satelit și îl trimitea mai departe, simultan și nemodificat, prin propria rețea de cablu în interiorul clădirii. Cazul (C-127/24)  a ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) , care, în ciuda unei practici destul de constante în cazuri asemănătoare, a spus de această dată, nu, nu este o comunicare publică, și prin urmare nu este nevoie de o licență separată pentru a transmite programul în camerele bătrânilor.. Judecătorii au explicat decizia astfel: 1. Azilul nu a folosit un mijloc tehnic nou sau diferit (cum ar fi retransmiterea pe internet a unui semnal terestru), ci doar a distribuit pe loc semnalul de satelit primit, fără nicio modificare. 2. Rezidenții  din azil nu sunt un ...

În cauza Inter IKEA Systems BV v Algemeen Vlaams Belang VZW (C-298/23), CJUE a decis că libertatea de exprimare, inclusiv exprimarea opiniilor politice și parodia politică, poate constitui „motiv justificat” („due cause”) pentru utilizarea unei mărci notorii fără acordul titularului, însă numai după o analiză concretă de proporționalitate între libertatea de exprimare și dreptul exclusiv asupra mărcii. În speță, un partid politic a folosit denumirea și elemente vizuale ale mărcii IKEA pentru a promova un program politic privind imigrația. Curtea a arătat că trebuie analizate intenția utilizatorului, contribuția la o dezbatere de interes general, caracterul comercial sau necomercial al utilizării și impactul asupra titularului mărcii. Aplicând aceste criterii, deși a preferat să arate că instanța care a formulat întrebarea preliminară trebuie să judece chestiunile de fapt și să cântărească asupra criteriilor,  CJUE a indicat în esență că utilizarea mărcii IKEA nu era justificată, de...

 Cazul (C-598/24) în fața CJUE a pornit de la o trimitere din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție din România fiind de interes șegat de problematica drepturilor de autor. În septembrie 2021, o profesoară a publicat pe pagina ei de Facebook un text  numit „Scurt ghid pentru părinți la început de an școlar”, în care explica politicos că nu vrea să primească cadouri de la părinți. La doar câteva zile după, un jurnalist a luat textul cu totul și l-a copiat într-un articol pe site-ul Gândul, fără să-i ceară voie. Abia după ce profesoara s-a revoltat în comentarii pe Facebook, publicația i-a trecut numele și a pus un link către postarea originală. Profesoara a dat în judecată publicația pentru încălcarea drepturilor de autor, dar instanțele din București i-au respins cererea, spunând că textul ei n-are „valoare artistică” și deci nu poate fi protejat de copyright. Cazul a ajuns la Înalta Curte, care a decis să ceară ajutorul CJEU pentru a lămuri două mari întrebări: Poate o ...

Proces super important din Germania între GEMA (societatea care apără drepturile autorilor de muzică) și Suno (generatorul american de muzică cu AI) legată de folosirea muzicii de către AI pentru a genera muzică (cazul cu nr.   42 O 763/25, Curtea regională din Munchen). Judecătorii au decis că dacă o melodie generată de AI seamănă izbitor cu piesele pe care a fost antrenat modelul, asta este dovada clară că AI-ul le are stocate direct în memorie. Tribunalul a numit aceasta „memorare” – adică modelul nu doar că a extras niște reguli sau tipare abstracte, ci a salvat efectiv piesele, pentru a le putea reda parțial sau total mai târziu. Faptul că piesele sunt salvate acolo sub formă de parametri numerici, din punct de vedere legal tot „copiere” (reproducere neautorizată) se cheamă. GEMA a acuzat Suno că le-a folosit piese celebre din portofoliu (cum ar fi „Mambo No. 5” sau „Forever Young”) fără să le ceară voie și că le-a descărcat de pe YouTube . Ca să demonstreze asta în insta...

  Cazul Pelham (C-590/23) , soluționat de Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) la 14 aprilie 2026, reprezintă o decizie fundamentală privind echilibrul dintre drepturile producătorilor de fonograme și libertatea artelor în contextul utilizării de tip sampling. O instanța germană a solicitat CJUE să interpreteze noțiunea de „pastișă” prevăzută de Directiva 2001/29/CE, pentru a stabili dacă tehnica sampling -ului poate beneficia de această excepție de la dreptul exclusiv de reproducere al autorului. Curtea a stabilit că „pastișa” este o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și a oferit următoarele clarificări. O pastișă acoperă creațiile care evocă una sau mai multe opere existente, prezentând în același timp diferențe perceptibile în raport cu acestea,Utilizarea elementelor (inclusiv prin sampling) trebuie să aibă ca scop inițierea unui dialog artistic sau creativ cu opera de referință. Acest dialog poate lua diverse forme, cum ar fi o imitație stilistică desc...

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 19 martie 2026, în cauza C-649/23, a fost pronunțată în urma unui litigiu între Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” și moștenitorii profesorului Dan Slușanschi. Disputa a vizat protecția prin dreptul de autor a ediției critice a lucrării în limba latină a lui Dimitrie Cantemir, „Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othman[n]ice”, realizată de profesorul Slușanschi, care a fost reeditată de Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” fără acordul moștenitorilor (care s-au adresat instanței). Institutul a contestat faptul că o ediție critică, al cărei scop este restabilirea unui text original, ar putea fi considerată o operă originală. Instanța din Romînia a adresat o întrebare preliminară privind calificarea unei astfel de lucrări ca „operă”. Curtea a reamintit că, pentru a fi protejată, „opera” trebuie să reprezinte o creație intelectuală proprie care reflectă personalitatea autorului, ...

 HOTĂRÂREA CURȚII  EUROPENE DE JUSTIȚIE în cauza C‑168/24,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța), prin decizia din 28 februarie 2024, primită de Curte în aceeași zi, în procedura PMJC SAS împotriva [W] [X], [M] [X], [X] Créative SAS, a stabilit că utilizarea numelui unui designer de modă, înregistrat ca marcă de către o casă de modă, chiar și după ce acel designer nu mai colaborează cu acea casă de modă, nu este ilegală, atât timp cât acea casă de modă, folosind acel nume, nu dă de înțeles consumatorilor că acele produse, vândute sub acel nume de marcă, ar proveni de la acel designer. Photo by Jean-Philippe Delberghe on Unsplash

U n caz  din Polonia, în care  Consorzio di Tutela della DOC Prosecco  a câștigat un proces împotriva distribuitorului de cosmetice Bath & Body Works,  Alshaya Poland,  a confirmat că  legislația UE oferă o protecție amplă pentru indicațiile geografice (IG) , inclusiv pentru denumirile de origine protejate (DOP), extinzând această protecție la  produsele necomparabile , cum ar fi cosmeticele. Consorzio (entitatea împuternicită să gestioneze marca de origine Prosecco) a susținut că utilizarea termenilor precum „Pink Prosecco” și „Sparkling Prosecco” pe produse cosmetice constituia o  exploatare nejustificată a reputației DOP-ului  și o inducere în eroare a consumatorilor. Instanțele poloneze au subscris la această aserțiune.(Dosarul Curtii regionale din Varșovia-  No. XXII GW 744/24) Photo by Giorgio Trovato on Unsplash

Având în vedere că caracteristicile unei persoane, imaginea feței, corpului sau vocea sunt din ce în ce mai mult utilizate spre prelucrare de către diverse sisteme electronice, și dezvoltarea AI va face această prelucrare încă și mai extinsă, în Danemarca s-a propus ca imaginea feței, corpului și vocea persoanei să fie protejate sub aceleași garanții ca și dreptul de autor. Este o propunere legislativă interesantă care poate schimba cu totul abordarea actuală privind drepturile persoanelor față de diversele prelucrări cu mijloace electronice ale acestor caracteristici ale persoanei. Photo by Jelena Kostic on Unsplash

Photo by Marius Masalar on Unsplash CJEU Cazul C-575/23 (ONB) În acest caz venit din Belgia, a fost implicată orchestra națională din această țară (ONB). Dat fiind că negocierile colective au eșuat, membrii orchestrei au arătat că nu își mai dau acordul pentru difuzarea concertelor. S-a încercat soluționarea acestei situații printr-un decret care stabilea că drepturile pentru execuția operei muzicale realizată în legătură cu obligațiile de serviciu se transmiteau automat contra unei remunerații fixe stabilite prin decret. Sesizată cu acest caz CJUE a statuat că o astfel de dispoziție nu este compatibilă cu Directiva europeană în materia drepturilor de autor. Deși nu atacă în mod direct această problemă, rămâne de văzut în ce măsură legislațiile care prevăd nașterea drepturilor de autor și conexe direct la angajator vor fi considerate ca fiind conforme dreptului european.

  Photo by Phill Brown on Unsplash În cauza  C‑578/23 CJUE a fost sesizată cu o întrebare preliminară venită din Cehia în legătură cu atribuirea unui contract direct prin negociere. Era cazul sistemului electronic al Finanțelor Publice al Cehiei, implementat încă din 1992 cu IBM. Finațele au atribuit în 2016 contractul de mentenanță tot către IBM prin negociere, motivând că, date fiind drepturile de proprietate intelectuală ale IBM asupra sistemului, ar fi fost imposibil să se adreseze unui alt contractant. CJUE   a răspuns că  Articolul 31 punctul 1 litera (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că, pentru a justifica recurgerea la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în sensul acestei dispoziții, autoritatea contractantă n...

Photo by Edho Pratama on Unsplash Într-o recentă speță de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cazul Kwantum v. Vitra, Curtea a sustinut nu numai că designul unor scaune poate fi protejat prin copyright- drept de autor, dar acesta poate fi protejat chiar și acolo unde acesta nu este protejat astfel în țara de origine a creaței. În cazul de față era vorba de un design creat de doi creatori,Charles and Ray Eames, cetățeni americani, care realizaseră acest design pentru o competiție lansată de New York Museum of Modern Art în 1948. Datorită specificului legislației americane acestea nu obținuseră protecția în Statele Unite pentru copyright. Curtea europeană a opinat că dreptul uniunei nu permite o limitare a protecției cu drept de copyright condiționat de acordarea acestei protecții în teritoriul de origine. Trebuie amintit că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a acordat în mod constant protecție sub legislația dreptului de autor creațiilor de artă aplicată. Astfel, în 2006 în ca...

În hotărârea sa din 17 octombrie 2024, cauza C-159/23, CJUE a clarificat că protecția prin drepturi de autor a programelor de calculator în temeiul Directivei 2009/24/CE se limitează la creație intelectuală reflectată în textul codului sursă și obiect, adică ca o secvență de instrucțiuni conform căreia computerul urmează să îndeplinească sarcinile intenționate de autorul programului. În consecință, sfera de protecție a unui program de calculator nu se extinde la conținutul variabilelor transferate temporar de software-ul de joc în memoria RAM. Modificarea acestor variabile, cu rezultatul că un joc video rulează pe baza variabilelor modificate extern, nu este, prin urmare, inacceptabilă conform legii dreptului de autor. Această soluție a fost dată în contextul utilizării de către videogameri a softului Action Replay. Action Replay este un „cheat soft” special conceput pentru console de jocuri video precum Game Boy, Nintendo DS, PlayStation 2 și PlayStation Portable. Acesta permite u...

 În cauza  C-723/22 Citadines,   instanța de trimitere, din Germania, a  dorit să știe dacă amenajarea particulară a hotelului pârâtei, în care camerele de hotel erau dotate cu televizoare, semnalul fiind retransmis prin sistemul propriu de distribuție prin cablu al hotelului, ar constitui o comunicare către public (pe lângă faptul că constituie o retransmisie prin cablu pentru care hotelul a încheiat deja o licență). Cu alte cuvinte, întrebarea practică în cauză a fost dacă hotelul avea nevoie atât de o licență de retransmisie prin cablu, cât și de o licență de comunicare către public de la societatea sa locală de gestiune. CJUE și-a păstrat renumele de a nu răspunde direct la întrebări cât se poate de practice și a reamintit că, în conformitate cu legislația națională germană, dreptul de comunicare către public a fost împărțit în două părți: 1) retransmitere și 2) comunicare a emisiunilor. Această „diviziune” în legislația națională a drepturilor de autor a fo...

 Ținând seama de notorietatea mărcii este interesant cazul  T-58/23 soluționat recent de instanțele europene, după parcurgerea tuturor etapelor de jurisdicție. O companie irlandeză    Supermac’s, a cerut înregistrarea mărcii Big Mac inclusiv pentru produse de tip hamburger. Cum e ușor de presupus,  McDonald’s International Property Company, Ltd., deținătorul mărcii Big Mac, s-a opus la această cerere. În final, însă, instanțele europene au reținut că opoziția nu este întemeiată în ce privește produsele conținând carne de pui, pentru că, deținătorul mărcii nu a făcut dovada că ar fi utilizat această marcă pentru produse din carne de pui. Iată că până și o marcă extrem de cunoscută precum Big Mac trebuie să treacă testul utilizării efective pentru a putea fi invocată protecția legală. 

  În cazul Zhejiang Luyao v Autowey, Tribunalul General al Uniunii Europene a confirmat decizia EUIPO de respingere a cererii de înregistrare a mărcii comerciale a Zhejiang Luyao pentru o formă tridimensională care acoperă un dispozitiv de iluminat. Autowey 168, S.L. a invocat drepturile sale asupra mărcilor comerciale anterioare și a susținut că forma solicitată este similară cu forma produselor sale. Tribunalul General a constatat că există un grad ridicat de similitudine între produsele acoperite de mărcile comerciale ale părților și că forma solicitată este similară cu forma produselor Autowey 168, S.L. Deși Zhejiang Luyao a susținut că cererea sa de înregistrare a fost depusă prin intermediul unui agent care nu avea nicio relație fiduciară cu Autowey 168, S.L., Tribunalul General a concluzionat că relația dintre cele două părți era una comercială și nu una fiduciară .

În cazul CEDC International v EUIPO - Underberg (Shape of a blade of grass in a bottle), CEDC International sp. z o.o. a depus o cerere pentru o marcă tridimensională a Uniunii Europene care acoperă forma unei lame de iarbă într-o sticlă. Această cerere a fost respinsă de EUIPO în urma opoziției depuse de Underberg AG, care a invocat drepturile sale asupra mărcilor comerciale anterioare. CEDC International a contestat decizia EUIPO în fața Tribunalului General al Uniunii Europene. Într-un prim moment, Tribunalul General a anulat decizia EUIPO și a dispus ca aceasta să reexamineze cererea de înregistrare a mărcii tridimensionale 3. Cu toate acestea, EUIPO a respins din nou cererea de înregistrare, iar CEDC International a contestat din nou decizia în fața Tribunalului General. În cele din urmă, Tribunalul General al Uniunii Europene a respins apelul CEDC International și a confirmat decizia EUIPO de respingere a cererii de înregistrare. Tribunalul General a constatat că mărcile comercia...

 În cazul Burton’s Foods Ltd v Not Guilty Food Co Ltd, UK IPO a respins apelul depus de Not Guilty Food Co Ltd împotriva unei cereri depuse de Burton’s Foods Ltd pentru o marcă figurativă care acoperă o varietate de produse de patiserie, dulciuri și deserturi în clasa 30. Apelantul s-a bazat pe înregistrările sale senior de marcă comercială din Marea Britanie pentru “The Skinny Food Co” și “The Skinny Food Co Skinny Dips”, care acoperă produse identice sau foarte similare din clasa 30, precum și două mărci neînregistrate: THE SKINNY FOOD CO și marca prezentată mai sus. În opinia ofițerului de audiere, mărfurile relevante pot fi achiziționate rapid și cu puțină reflecție, rezultând un grad scăzut până la mediu de atenție din partea consumatorului mediu, care a fost considerat a fi un membru al publicului larg. Ofițerul de audiere a considerat, de asemenea, că distinctivitatea mărcii apelantului, în special “The Skinny Food Co”, a fost foarte scăzută. În opinia ofițerului de audiere,...

 În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma "loc al producerii prejudiciului" în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.  ÎCCJ - Decizie nr. 21/2021 din 27 septembrie 2021

O notă interesantă despre protecția sacilor de aspirator, ca proprietate industrială, cât și despre alte consumabile, găsiți aici:  https://blogip.garrigues.com/en/designs/coffee-capsules-reels-and-vacuum-cleaner-bags-can-you-protect-the-industrial-design-of-components#page=1