Treceți la conținutul principal

O speta din România la CJUE privind drepturi de autor


Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 19 martie 2026, în cauza C-649/23, a fost pronunțată în urma unui litigiu între Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” și moștenitorii profesorului Dan Slușanschi.

Disputa a vizat protecția prin dreptul de autor a ediției critice a lucrării în limba latină a lui Dimitrie Cantemir, „Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othman[n]ice”, realizată de profesorul Slușanschi, care a fost reeditată de Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” fără acordul moștenitorilor (care s-au adresat instanței). Institutul a contestat faptul că o ediție critică, al cărei scop este restabilirea unui text original, ar putea fi considerată o operă originală.

Instanța din Romînia a adresat o întrebare preliminară privind calificarea unei astfel de lucrări ca „operă”. Curtea a reamintit că, pentru a fi protejată, „opera” trebuie să reprezinte o creație intelectuală proprie care reflectă personalitatea autorului, manifestată prin alegeri libere și creative.

De asemenea, compoziția, structura aparatului critic și notele explicative pot constitui o expresie a creativității.

O ediție critică a unei opere din domeniul public poate fi considerată o operă protejată prin dreptul de autor dacă este o creație intelectuală ce reflectă personalitatea autorului (prin alegeri libere și creative) și dacă este identificabilă precis și obiectiv această contribuție.

Recunoașterea acestui drept nu transformă opera preexistentă (a lui Cantemir) în proprietate privată, ci protejează doar contribuția specifică a autorului ediției critice.

În concluzie, instanța națională trebuie să verifice dacă, în cazul specific al ediției Slușanschi, munca profesorului a depășit considerațiile pur tehnice pentru a atinge pragul originalității.

Photo by Markus Winkler on Unsplash


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...