Juristul Casei

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 lei ş

Conform definiţiei din art. 79 Codul Muncii demisia este actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. O primă problemă este dacă actul demisiei trebuie consemnat înscris sau nu. Art.79 alin.2 prevede că refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă. Astfel demisia, de regulă, trebuie să fie materializată într-un înscris prin care angajatul arată că înţelege să pună capăt raporturilor de muncă cu angajatorul. Materializarea demisiei într-un înscris are o deosebită importanţă pentru dovada însăşi a actului demisiei precum (şi mai ales) pentru calculul termenului de preaviz. Totuşi, legiuitorul ţinând seama şi de posibilitatea unor relaţii conflictuale între angajat şi angajator, arată că salariatul este în drept să probeze actul demisiei prin orice mijloc de probă. Trebui