Treceți la conținutul principal

Un caz cu un răspuns evaziv de la CJUE


 În cauza C-723/22 Citadines,  instanța de trimitere, din Germania, a  dorit să știe dacă amenajarea particulară a hotelului pârâtei, în care camerele de hotel erau dotate cu televizoare, semnalul fiind retransmis prin sistemul propriu de distribuție prin cablu al hotelului, ar constitui o comunicare către public (pe lângă faptul că constituie o retransmisie prin cablu pentru care hotelul a încheiat deja o licență). Cu alte cuvinte, întrebarea practică în cauză a fost dacă hotelul avea nevoie atât de o licență de retransmisie prin cablu, cât și de o licență de comunicare către public de la societatea sa locală de gestiune.

CJUE și-a păstrat renumele de a nu răspunde direct la întrebări cât se poate de practice și a reamintit că, în conformitate cu legislația națională germană, dreptul de comunicare către public a fost împărțit în două părți: 1) retransmitere și 2) comunicare a emisiunilor. Această „diviziune” în legislația națională a drepturilor de autor a fost probabil motivul pentru care se pare că organismul de gestiune colectivă german a emis licențe separate pentru retransmisie și comunicare către public.

Cu privire la  retransmisie, instanța a subliniat că respectiva „retransmisie prin cablu” în temeiul Directivei 93/83 (Directiva SatCab) se referă la drepturile deținătorilor de drepturi de autor și ai deținătorilor de drepturi conexe, precum și relația acestora cu „operatorii de cablu și distribuitorii tradiționali de cablu”. Instanța a constatat că un hotel nu poate fi considerat operator de cablu sau distribuitor, chiar dacă acel hotel retransmite semnale în incinta sa. Altfel spus: un hotel pur și simplu nu este în măsură să încheie acorduri de retransmisie prin cablu cu un organism de gestiune colectivă.

În chestiunea comunicării către public, instanța a constatat că din jurisprudența anterioară reiese că un hotel care echipează camere și zone comune cu televizoare și retransmite semnale către aceste aparate, angajează o comunicare către public în temeiul Directivei InfoSoc. (C-117/15 Reha Training).

Însă la problema centrală, practică, dacă plata unei licențe de retranmisie acoperă drepturile ce ar trebui plătite către un organism de gestiune colectivă, CJUE transmite sarcina de apreciere către instanța națională. Probabil vor mai veni întrebări preliminare la CJUE pe această temă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...