Decizie „istorica” CJUE privind definiția fonogramei în contextul comunicării audiovizuale
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea) din 18 noiembrie 2020 „Trimitere
preliminară – Proprietate intelectuală – Drepturi conexe dreptului de autor –
Directiva 92/100/CEE – Articolul 8 alineatul (2) – Directiva 2006/115/CE –
Articolul 8 alineatul (2) – Comunicare publică a unei opere audiovizuale care
încorporează o fonogramă sau o reproducere a unei fonograme – Remunerație
echitabilă unică”, în cauza C‑147/19, având ca obiect o cerere
de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal
Supremo (Curtea Supremă, Spania), prin decizia din 13 februarie 2019, primită
de Curte la 20 februarie 2019, în procedura Atresmedia Corporación de Medios de
Comunicación SA împotriva, Asociación de Gestión de Derechos Intelectuales
(AGEDI), Artistas Intérpretes o Ejecutantes, Sociedad de Gestión de España
(AIE).
În considerente Curtea Europeană arată:
51 Or, din moment
ce, din motivele prezentate la punctele 34-41 din prezenta hotărâre, o
înregistrare audiovizuală care conține fixarea unei opere audiovizuale nu poate
fi calificată drept „fonogramă”, în sensul articolului 8 alineatul (2) din
Directiva 92/100 sau al articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115, o
asemenea înregistrare nu poate să constituie, pentru identitate de motive, nici
un exemplar al acestei fonograme și, prin urmare, nu poate să intre sub
incidența noțiunii de „reproducere” a fonogramei menționate, în sensul acestor
dispoziții.
52 În aceste
condiții, este necesar să se considere că o înregistrare audiovizuală care
conține fixarea unei opere audiovizuale nu poate fi calificată drept
„fonogramă” sau „reproducere a acestei fonograme” în sensul articolului 8
alineatul (2) din Directiva 92/100 sau al articolului 8 alineatul (2) din Directiva
2006/115.
53 Rezultă că
comunicarea publică a unei astfel de înregistrări nu deschide dreptul la
remunerație prevăzut la aceste dispoziții.
Și în concluzie:
Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 92/100/CEE a
Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut
și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății
intelectuale și articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul
de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în
domeniul proprietății intelectuale trebuie interpretate în sensul că
remunerația echitabilă unică, vizată la aceste dispoziții, nu trebuie plătită
de utilizator atunci când efectuează o comunicare publică a unei înregistrări
audiovizuale care conține fixarea unei opere audiovizuale în care a fost
încorporată o fonogramă sau o reproducere a acestei fonograme.
Decizia este istorică ținând seamă Organismele de gestiune
colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe au o largă practică de a
solicita plata de remunerații pentru fonograme încorporate în materiale video.
Toți cei care plătesc astfel de remunerații trebuie să
revadă pentru ce plătesc aceste remunerații și să acționeze corespunzător
interpretării curții și să invoce această interpretare dacă sunt șicanați de
aceste organisme cu cereri de plată.
Comentarii