Treceți la conținutul principal

Decizie „istorica” CJUE privind definiția fonogramei în contextul comunicării audiovizuale


Decizie „istorica” CJUE privind definiția fonogramei în contextul comunicării audiovizuale

 

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea) din 18 noiembrie 2020 „Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Drepturi conexe dreptului de autor – Directiva 92/100/CEE – Articolul 8 alineatul (2) – Directiva 2006/115/CE – Articolul 8 alineatul (2) – Comunicare publică a unei opere audiovizuale care încorporează o fonogramă sau o reproducere a unei fonograme – Remunerație echitabilă unică”, în cauza C147/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania), prin decizia din 13 februarie 2019, primită de Curte la 20 februarie 2019, în procedura Atresmedia Corporación de Medios de Comunicación SA împotriva, Asociación de Gestión de Derechos Intelectuales (AGEDI), Artistas Intérpretes o Ejecutantes, Sociedad de Gestión de España (AIE).

 

În considerente Curtea Europeană arată:

 

51      Or, din moment ce, din motivele prezentate la punctele 34-41 din prezenta hotărâre, o înregistrare audiovizuală care conține fixarea unei opere audiovizuale nu poate fi calificată drept „fonogramă”, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 92/100 sau al articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115, o asemenea înregistrare nu poate să constituie, pentru identitate de motive, nici un exemplar al acestei fonograme și, prin urmare, nu poate să intre sub incidența noțiunii de „reproducere” a fonogramei menționate, în sensul acestor dispoziții.

 

52      În aceste condiții, este necesar să se considere că o înregistrare audiovizuală care conține fixarea unei opere audiovizuale nu poate fi calificată drept „fonogramă” sau „reproducere a acestei fonograme” în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 92/100 sau al articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115.

 

53      Rezultă că comunicarea publică a unei astfel de înregistrări nu deschide dreptul la remunerație prevăzut la aceste dispoziții.

 

Și în concluzie:

 

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale și articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale trebuie interpretate în sensul că remunerația echitabilă unică, vizată la aceste dispoziții, nu trebuie plătită de utilizator atunci când efectuează o comunicare publică a unei înregistrări audiovizuale care conține fixarea unei opere audiovizuale în care a fost încorporată o fonogramă sau o reproducere a acestei fonograme.

 

Decizia este istorică ținând seamă Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe au o largă practică de a solicita plata de remunerații pentru fonograme încorporate în materiale video.

 

Toți cei care plătesc astfel de remunerații trebuie să revadă pentru ce plătesc aceste remunerații și să acționeze corespunzător interpretării curții și să invoce această interpretare dacă sunt șicanați de aceste organisme cu cereri de plată.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...