Obligaţia de informare găseşte o reglementare mai largă în cazurile actelor normative care reglementează aspecte particulare ale drepturilor consumatorului.
Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor dispune pe larg în domeniul dreptului la informare.
Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibilă, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa unui astfel de avertisment nu exonerează nicio persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege.
Astfel consumatorii trebuie să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta încât să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri. Obligaţia de informare presupune:
- informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată;
- în cazul în care se consideră necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi, după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse.
În ce priveşte serviciile turistice, Ordonanţa Guvernului 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice (art.6-10), mai ales din perspectva multelor cazuri semnalate în practică privind serviciile turistice extrem de slabe calitativ, este minuţioasă cu obligaţiile de informare.
Se dispune ca orice informaţii privind pachetul de servicii turistice, preţul acestuia şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale acestora.
Obligaţia principală a agenţiei de turism este de a furniza turiştilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informaţii referitoare la:
- localitatea de destinaţie;
- ruta de parcurs;
- mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria acestuia/acestora;
- tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;
- serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;
- durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;
- informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi sejur;
- cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de plată;
- numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;
- posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală, accidente şi altele asemenea;
- durata pentru care operează oferta turistică.
Informaţiile conţinute în materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau detailistul de călătorii turistice, în afara cazului în care:
- eventualele schimbări în aceste informaţii au fost comunicate în mod clar turistului înaintea încheierii contractului;
- modificările au fost efectuate, cu acordul părţilor contractante, ulterior încheierii contractului.
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să comunice turistului, în scris sau prin orice altă formă corespunzătoare, înaintea încheierii contractului, informaţiile de ordin general privind regimul paşapoartelor şi al vizelor şi formalităţile de sănătate necesare pentru călătorie şi şedere.
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să furnizeze în scris turistului, într-un termen stabilit prin contract, înainte de data plecării, următoarele informaţii:
- orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi, după caz, locul ce urmează să fie ocupat de turist în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;
- denumirea, sediul/adresa, numărul de telefon şi de fax ale reprezentanţei locale a organizatorului şi/sau a detailistului ori, în lipsa acesteia, cele ale autorităţilor locale care pot ajuta turistul în caz de nevoie; în cazul în care aceste reprezentanţe sau autorităţi locale nu există, turistul trebuie să dispună de un număr de apel de urgenţă sau de orice altă informaţie care să îi permită contactarea organizatorului şi/sau a detailistului;
- pentru călătoriile şi şederile minorilor, informaţii care să permită stabilirea unui contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul şederii copilului;
- posibilitatea semnării unui contract de asigurare facultativă, care să acopere taxele de transfer al turistului, sau a unui contract de asistenţă, care să acopere taxele de repatriere în caz de accidentare sau de boală.
Precizăm aici că în înţelesul ordonanţei agenţia de turism organizator (sau touroperator) este agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari.
Iar detailist este cea care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu aceasta.
Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor dispune pe larg în domeniul dreptului la informare.
Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibilă, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa unui astfel de avertisment nu exonerează nicio persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege.
Astfel consumatorii trebuie să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta încât să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri. Obligaţia de informare presupune:
- informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată;
- în cazul în care se consideră necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi, după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse.
În ce priveşte serviciile turistice, Ordonanţa Guvernului 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice (art.6-10), mai ales din perspectva multelor cazuri semnalate în practică privind serviciile turistice extrem de slabe calitativ, este minuţioasă cu obligaţiile de informare.
Se dispune ca orice informaţii privind pachetul de servicii turistice, preţul acestuia şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale acestora.
Obligaţia principală a agenţiei de turism este de a furniza turiştilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informaţii referitoare la:
- localitatea de destinaţie;
- ruta de parcurs;
- mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria acestuia/acestora;
- tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;
- serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;
- durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;
- informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi sejur;
- cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de plată;
- numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;
- posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală, accidente şi altele asemenea;
- durata pentru care operează oferta turistică.
Informaţiile conţinute în materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau detailistul de călătorii turistice, în afara cazului în care:
- eventualele schimbări în aceste informaţii au fost comunicate în mod clar turistului înaintea încheierii contractului;
- modificările au fost efectuate, cu acordul părţilor contractante, ulterior încheierii contractului.
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să comunice turistului, în scris sau prin orice altă formă corespunzătoare, înaintea încheierii contractului, informaţiile de ordin general privind regimul paşapoartelor şi al vizelor şi formalităţile de sănătate necesare pentru călătorie şi şedere.
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să furnizeze în scris turistului, într-un termen stabilit prin contract, înainte de data plecării, următoarele informaţii:
- orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi, după caz, locul ce urmează să fie ocupat de turist în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;
- denumirea, sediul/adresa, numărul de telefon şi de fax ale reprezentanţei locale a organizatorului şi/sau a detailistului ori, în lipsa acesteia, cele ale autorităţilor locale care pot ajuta turistul în caz de nevoie; în cazul în care aceste reprezentanţe sau autorităţi locale nu există, turistul trebuie să dispună de un număr de apel de urgenţă sau de orice altă informaţie care să îi permită contactarea organizatorului şi/sau a detailistului;
- pentru călătoriile şi şederile minorilor, informaţii care să permită stabilirea unui contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul şederii copilului;
- posibilitatea semnării unui contract de asigurare facultativă, care să acopere taxele de transfer al turistului, sau a unui contract de asistenţă, care să acopere taxele de repatriere în caz de accidentare sau de boală.
Precizăm aici că în înţelesul ordonanţei agenţia de turism organizator (sau touroperator) este agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari.
Iar detailist este cea care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu aceasta.
Comentarii