Produs nou, produs folosit, produs recondiţionat
Nu există o definiţie legală a produsului nou.
Produsul nou se poate defini antitetic în raport cu produsul folosit, ca un produs care nu a mai fost folosit de un alt consumator.
Produs folosit este produsul folosit de un alt consumator, reparat şi testat, corespunzător din punct de vedere tehnic şi funcţional unui produs similar nou sau recondiţionat, şi care este un produs sigur.
Produs recondiţionat este un produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzător, mici defecte de fabricaţie, dar care este adus la parametrii tehnici de funcţionare iniţiali daţi de producător prin remediere.
Din punct de vedere al siguranţei
Produsul sigur este orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţi de întreţinere, nu prezintă niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii şi persoanele în vârstă.
Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scăzut nu trebuie să constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos. (art. 2 lit. b din Le4gea nr.245/2004)
Produsul periculos este orice produs care nu îndeplineşte prevederile de mai sus.
Din punct de vedere al conformităţii în privinţa respectării drepturlor de proprietate in dustrială
Codul consumului identifică următoarele categorii:
Produs contrafăcut - orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constată utilizarea fără autorizare a unei mărci care este identică cu o marcă legal înregistrată, sau produsul care nu poate fi diferenţiat în aspectele sale esenţiale de un produs de marcă, prin care se încalcă drepturile prevăzute de lege ale deţinătorului legal al mărcii respective.
Produs falsificat - produs la care se constată alterarea sub orice formă a elementelor de identificare a unei mărci, denumiri, sigle ori desen industrial legal înregistrate, de natură a induce în eroare asupra provenienţei sale, la produse care nu au fost fabricate de deţinătorul legal al mărcii ori împuternicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea mărcii legal înregistrate fără a exista acordul titularului.
După modul de comercializare
Hotărârea Guvernului 947/2000, privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare distinge între:
Produs preambalat - un produs ambalat în întregime sau parţial, înainte de a fi oferit spre vânzare consumatorului, astfel încât cantitatea de produs să nu poată fi modificată fără deschiderea sau modificarea ambalajului.
Produs comercializat în vrac - un produs care nu a fost supus operaţiunii de preambalare şi care este măsurat sau cântărit pentru vânzare în prezenţa consumatorului.
Şi serviciile cunosc mai multe categorii.
Foarte importantă este distincţia serviciilor finaciare faţă de alte categorii de servicii, ţinând seamă că serviciile financiare au o importanţă socială deosebită, cât şi motivaţiile specifice care îl fac pe consumator să devină beneficiar al acestui tip de servicii.
Serviciile financiar sunt definite de Codul consumului ca fiind servicii de natură bancară, credite, asigurări, pensii private, investiţii sau plăţi.
O altă categorie de servicii care se disting în mod special prin suportul lor nematerial sunt serviciile societăţii informaţionale definite ca orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului; (art. 1 pct. 1 Legea 365/2002 privind comerţul electronic)
Desigur astfel de categoriii şi subcategorii pot fi identificate în afara celor enumerate aici, lista fiind deschisă.
Nu există o definiţie legală a produsului nou.
Produsul nou se poate defini antitetic în raport cu produsul folosit, ca un produs care nu a mai fost folosit de un alt consumator.
Produs folosit este produsul folosit de un alt consumator, reparat şi testat, corespunzător din punct de vedere tehnic şi funcţional unui produs similar nou sau recondiţionat, şi care este un produs sigur.
Produs recondiţionat este un produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzător, mici defecte de fabricaţie, dar care este adus la parametrii tehnici de funcţionare iniţiali daţi de producător prin remediere.
Din punct de vedere al siguranţei
Produsul sigur este orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţi de întreţinere, nu prezintă niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii şi persoanele în vârstă.
Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scăzut nu trebuie să constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos. (art. 2 lit. b din Le4gea nr.245/2004)
Produsul periculos este orice produs care nu îndeplineşte prevederile de mai sus.
Din punct de vedere al conformităţii în privinţa respectării drepturlor de proprietate in dustrială
Codul consumului identifică următoarele categorii:
Produs contrafăcut - orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constată utilizarea fără autorizare a unei mărci care este identică cu o marcă legal înregistrată, sau produsul care nu poate fi diferenţiat în aspectele sale esenţiale de un produs de marcă, prin care se încalcă drepturile prevăzute de lege ale deţinătorului legal al mărcii respective.
Produs falsificat - produs la care se constată alterarea sub orice formă a elementelor de identificare a unei mărci, denumiri, sigle ori desen industrial legal înregistrate, de natură a induce în eroare asupra provenienţei sale, la produse care nu au fost fabricate de deţinătorul legal al mărcii ori împuternicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea mărcii legal înregistrate fără a exista acordul titularului.
După modul de comercializare
Hotărârea Guvernului 947/2000, privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare distinge între:
Produs preambalat - un produs ambalat în întregime sau parţial, înainte de a fi oferit spre vânzare consumatorului, astfel încât cantitatea de produs să nu poată fi modificată fără deschiderea sau modificarea ambalajului.
Produs comercializat în vrac - un produs care nu a fost supus operaţiunii de preambalare şi care este măsurat sau cântărit pentru vânzare în prezenţa consumatorului.
Şi serviciile cunosc mai multe categorii.
Foarte importantă este distincţia serviciilor finaciare faţă de alte categorii de servicii, ţinând seamă că serviciile financiare au o importanţă socială deosebită, cât şi motivaţiile specifice care îl fac pe consumator să devină beneficiar al acestui tip de servicii.
Serviciile financiar sunt definite de Codul consumului ca fiind servicii de natură bancară, credite, asigurări, pensii private, investiţii sau plăţi.
O altă categorie de servicii care se disting în mod special prin suportul lor nematerial sunt serviciile societăţii informaţionale definite ca orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului; (art. 1 pct. 1 Legea 365/2002 privind comerţul electronic)
Desigur astfel de categoriii şi subcategorii pot fi identificate în afara celor enumerate aici, lista fiind deschisă.
Comentarii