Dreptul consumatorului (XI). Dreptul la informare. Contractul încheiat la distanţă, servicii ale societăţii informaţionale, telefonie
Legiuitorul este în mod deosebit atent faţă de obligaţia de informare în cazul contractelor încheiate la distanţă reglementate de Ordonanţa Guvernului 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă. Interesul legiuitorului este explicabil avand în vedere că în acest caz consumatorul este lipsit de posibilitatea de a aprecia în mod direct calitatea bunurilor sau serviciilor pe care doreşte să le achiziţioneze.
Înainte de încheierea contractului la distanţă comerciantul trebuie să informeze consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente:
a) identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevăd plata anticipată, adresa şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail şi codul unic de înregistrare;
b) caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului;
c) preţul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;
d) cheltuielile de livrare, dacă este cazul;
e) modalităţile de plată, de livrare sau de prestare;
f) dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute în ordonanţă;
g) costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă, în cazul în care acesta este calculat altfel decât conform tarifului de bază;
h) perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;
i) durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu;
j) termenul limită de executare a obligaţiilor rezultând din contract.
Aceste informaţii, al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, trebuie să fie comunicate în mod clar, uşor de înţeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri.
În cazul comunicărilor telefonice, la începutul oricărei conversaţii cu consumatorul comerciantul are obligaţia de a-şi declina identitatea, precum şi de a indica în mod explicit scopul comercial al apelului.
Aceeaşi preocupare subzistă din partea legiuitorului şi în ceea ce priveşte comerţul electronic (Legea 365/2002 privind comerţul electronic):
Furnizorul de astfel de servicii, de comerţ electronic, are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscală;
f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;
g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Obligaţia se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv.
Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;
c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.
Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.
Aceste reguli nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
În cazul legii 365/2002 prin art.21 se menţionează în mod expres că neîndeplinirea obligaţiilor prestatorului de servicii privind informarea conduce la sanţiunea nulităţii relative a contractului ce s-ar fi încheiat în astfel de condiţii.
Legea 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice prevede o serie de obligaţii de informare pentru furnizorii de reţele publice de telefonie.
Informaţiile trebuie puse la dispoziţia publicului într-o formă clară, detaliată şi actualizată privind preţurile şi tarifele aplicabile, precum şi celelalte condiţii privind posibilitatea de obţinere şi utilizare a serviciilor de telefonie destinate publicului, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunoştinţă de cauză.
Aceste informaţii vor privi în special:
- datele de identificare a furnizorului;
- serviciile de telefonie destinate publicului, pe care le oferă furnizorul;
- procedura de soluţionare a reclamaţiilor primite de la utilizatorii finali şi procedura de soluţionare a litigiilor dintre furnizori şi utilizatorii finali;
- drepturile privind furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal.
Noţiunea de serviciu universal în înţelesul serviciilor de telefonie necesită unele explicaţii.
Serviciul universal cuprinde :
a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
c) accesul la telefoanele publice cu plată.
Pentru furnizorii serviciului universal de telefonie există o serie de obligaţii specifice, obligaţii (şi drepturi corelative pentru consumatori) asupra cărora de asmenea trebuie să existe o informare corespunzătoare.
Astfel beneficiarii serviciului universal de telefonie se bucură de următoarele drepturi :
a) să obţină la cerere, gratuit sau contra cost, facturarea detaliată;
b) să beneficieze la cerere, restricţionarea selectivă, gratuită, a originării de apeluri de un anumit tip sau către anumite tipuri de numere;
c) să beneficieze de modalităţi de plată în avans;
d) să poată efectua plata eşalonată a tarifelor de conectare la reţeaua publică de telefonie;
e) să beneficieze de măsuri specifice măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor.
În ce priveşte factura detaliată aceasta trebuie să fie emisă în condiţiile în care beneficiarul serviciului:
- să poată verifica şi controla tarifele de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului furnizate;
- să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea şi cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.
Importantă este şi intervenţia autorităţii publice în domeniul informării publicului. Autoritatea Natională pentru Reglementare in Comunicatii şi Tehnologia Informaţiei. Aceasta are misiunea de a asigura deplina transparenţă a pieţei serviciilor d etelefonie având misiune ade a publica informaţii comparative privind tarifele şi condiţiile oferite de diferiţi furnizori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în vederea asigurării posibilităţii utilizatorilor finali de a face evaluări independente.
Înainte de încheierea contractului la distanţă comerciantul trebuie să informeze consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente:
a) identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevăd plata anticipată, adresa şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail şi codul unic de înregistrare;
b) caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului;
c) preţul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;
d) cheltuielile de livrare, dacă este cazul;
e) modalităţile de plată, de livrare sau de prestare;
f) dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute în ordonanţă;
g) costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă, în cazul în care acesta este calculat altfel decât conform tarifului de bază;
h) perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;
i) durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu;
j) termenul limită de executare a obligaţiilor rezultând din contract.
Aceste informaţii, al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, trebuie să fie comunicate în mod clar, uşor de înţeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri.
În cazul comunicărilor telefonice, la începutul oricărei conversaţii cu consumatorul comerciantul are obligaţia de a-şi declina identitatea, precum şi de a indica în mod explicit scopul comercial al apelului.
Aceeaşi preocupare subzistă din partea legiuitorului şi în ceea ce priveşte comerţul electronic (Legea 365/2002 privind comerţul electronic):
Furnizorul de astfel de servicii, de comerţ electronic, are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscală;
f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;
g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Obligaţia se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv.
Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;
c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.
Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.
Aceste reguli nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
În cazul legii 365/2002 prin art.21 se menţionează în mod expres că neîndeplinirea obligaţiilor prestatorului de servicii privind informarea conduce la sanţiunea nulităţii relative a contractului ce s-ar fi încheiat în astfel de condiţii.
Legea 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice prevede o serie de obligaţii de informare pentru furnizorii de reţele publice de telefonie.
Informaţiile trebuie puse la dispoziţia publicului într-o formă clară, detaliată şi actualizată privind preţurile şi tarifele aplicabile, precum şi celelalte condiţii privind posibilitatea de obţinere şi utilizare a serviciilor de telefonie destinate publicului, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunoştinţă de cauză.
Aceste informaţii vor privi în special:
- datele de identificare a furnizorului;
- serviciile de telefonie destinate publicului, pe care le oferă furnizorul;
- procedura de soluţionare a reclamaţiilor primite de la utilizatorii finali şi procedura de soluţionare a litigiilor dintre furnizori şi utilizatorii finali;
- drepturile privind furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal.
Noţiunea de serviciu universal în înţelesul serviciilor de telefonie necesită unele explicaţii.
Serviciul universal cuprinde :
a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
c) accesul la telefoanele publice cu plată.
Pentru furnizorii serviciului universal de telefonie există o serie de obligaţii specifice, obligaţii (şi drepturi corelative pentru consumatori) asupra cărora de asmenea trebuie să existe o informare corespunzătoare.
Astfel beneficiarii serviciului universal de telefonie se bucură de următoarele drepturi :
a) să obţină la cerere, gratuit sau contra cost, facturarea detaliată;
b) să beneficieze la cerere, restricţionarea selectivă, gratuită, a originării de apeluri de un anumit tip sau către anumite tipuri de numere;
c) să beneficieze de modalităţi de plată în avans;
d) să poată efectua plata eşalonată a tarifelor de conectare la reţeaua publică de telefonie;
e) să beneficieze de măsuri specifice măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor.
În ce priveşte factura detaliată aceasta trebuie să fie emisă în condiţiile în care beneficiarul serviciului:
- să poată verifica şi controla tarifele de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului furnizate;
- să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea şi cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.
Importantă este şi intervenţia autorităţii publice în domeniul informării publicului. Autoritatea Natională pentru Reglementare in Comunicatii şi Tehnologia Informaţiei. Aceasta are misiunea de a asigura deplina transparenţă a pieţei serviciilor d etelefonie având misiune ade a publica informaţii comparative privind tarifele şi condiţiile oferite de diferiţi furnizori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în vederea asigurării posibilităţii utilizatorilor finali de a face evaluări independente.
Comentarii