Monitorul Oficial, Partea I 200 22/03/2011 Ordonanţă de urgenţă nr. 29 din 20/03/2011 - Emitent: Guvernul României Intrare in vigoare: 22/03/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată
Condiţii de acordare a esalonarii
Pentru acordarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
b) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;
c) să aibă constituită garanţia;
d) să nu se afle în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
e) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) să nu li se fi stabilit răspunderea altor persoane (administratori, etc)potrivit Legii insolvenţei şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.
În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii, cu excepţia instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
Garanţiile pot consta în:
a) mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;
d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini.
Pot forma obiect al garanţiilor numai bunurile mobile care nu au durata normală de funcţionare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Bunul ce constituie obiect al garanţiei ipotecare sau prin gaj nu poate să mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil.
Bunurile deja sechestrate de organul fiscal pot constitui obiect al garanţiei în anumite condiţii.
Bunurile oferite drept garanţie se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmeşte un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporţionată faţă de valoarea de piaţă a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare şi data efectuării noii evaluări.
Garanţiile constituite trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată astfel:
a) pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 10%;
b) pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 20%;
c) pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 30%;
d) pentru eşalonări de la 49 la 60 de luni, procentul este de 40%.
În cazul mijloacelor băneşti depuse în trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
În situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite prin sechestru asiguratorii trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
Perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată.
Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.
Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului.
Organul fiscal competent eliberează garanţiile după comunicarea deciziei de finalizare a eşalonării la plată.
În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor prevăzute ,contribuabilul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată.
Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată
Eşalonarea la plată acordată pentru obligaţiile fiscale îşi menţine valabilitatea în următoarele condiţii:
a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
b) să achite, potrivit legii, orice alte obligaţii fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
c) să se respecte cuantumul şi termenele de plată din graficul de eşalonare. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă rata de eşalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare;
d) să se achite obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la plată, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării acestei decizii;
e) să se achite, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată, obligaţiile nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii;
f) să se achite obligaţiile de natura celor prevăzute la lit. e), pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, în cel mult 30 de zile de la comunicarea somaţiei sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
g) să achite obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor ), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată;
h) să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;
i) să nu intre sub incidenţa procedurii insolvenţei sau dizolvării,
j) să se reîntregească garanţia în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de către alţi creditori.
(2) În sensul alin. (1) lit. e), prin obligaţii nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii se înţelege:
a) obligaţiile fiscale către fondul de risc aferent împrumuturilor garantate şi/sau subîmprumutate de stat;
b) ajutorul de stat ilegal sau utilizat abuziv;
c) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;
d) alte tipuri de creanţe care se recuperează de organele fiscale competente.
Dobânzi şi penalităţi de întârziere
Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, se datorează şi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.
Dobânzile se datorează şi se calculează pentru fiecare rată din graficul de eşalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eşalonare la plată şi până la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei, după caz.
Dobânzile datorate şi calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei se comunică prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
Nu se datorează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată al căror termen de 90 de zile de la scadenţă se împlineşte după data depunerii cererii de eşalonare la plată.
Condiţii de acordare a esalonarii
Pentru acordarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
b) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;
c) să aibă constituită garanţia;
d) să nu se afle în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
e) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) să nu li se fi stabilit răspunderea altor persoane (administratori, etc)potrivit Legii insolvenţei şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.
În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii, cu excepţia instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
Garanţiile pot consta în:
a) mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;
d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini.
Pot forma obiect al garanţiilor numai bunurile mobile care nu au durata normală de funcţionare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Bunul ce constituie obiect al garanţiei ipotecare sau prin gaj nu poate să mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil.
Bunurile deja sechestrate de organul fiscal pot constitui obiect al garanţiei în anumite condiţii.
Bunurile oferite drept garanţie se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmeşte un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporţionată faţă de valoarea de piaţă a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare şi data efectuării noii evaluări.
Garanţiile constituite trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată astfel:
a) pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 10%;
b) pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 20%;
c) pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 30%;
d) pentru eşalonări de la 49 la 60 de luni, procentul este de 40%.
În cazul mijloacelor băneşti depuse în trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
În situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite prin sechestru asiguratorii trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
Perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată.
Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.
Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului.
Organul fiscal competent eliberează garanţiile după comunicarea deciziei de finalizare a eşalonării la plată.
În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor prevăzute ,contribuabilul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată.
Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată
Eşalonarea la plată acordată pentru obligaţiile fiscale îşi menţine valabilitatea în următoarele condiţii:
a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
b) să achite, potrivit legii, orice alte obligaţii fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
c) să se respecte cuantumul şi termenele de plată din graficul de eşalonare. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă rata de eşalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare;
d) să se achite obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la plată, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării acestei decizii;
e) să se achite, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată, obligaţiile nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii;
f) să se achite obligaţiile de natura celor prevăzute la lit. e), pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, în cel mult 30 de zile de la comunicarea somaţiei sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
g) să achite obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor ), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată;
h) să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;
i) să nu intre sub incidenţa procedurii insolvenţei sau dizolvării,
j) să se reîntregească garanţia în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de către alţi creditori.
(2) În sensul alin. (1) lit. e), prin obligaţii nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii se înţelege:
a) obligaţiile fiscale către fondul de risc aferent împrumuturilor garantate şi/sau subîmprumutate de stat;
b) ajutorul de stat ilegal sau utilizat abuziv;
c) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;
d) alte tipuri de creanţe care se recuperează de organele fiscale competente.
Dobânzi şi penalităţi de întârziere
Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, se datorează şi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.
Dobânzile se datorează şi se calculează pentru fiecare rată din graficul de eşalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eşalonare la plată şi până la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei, după caz.
Dobânzile datorate şi calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei se comunică prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
Nu se datorează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată al căror termen de 90 de zile de la scadenţă se împlineşte după data depunerii cererii de eşalonare la plată.
Comentarii