Cea mai importantă motivaţie pentru înfiinţarea unei sucursale rămâne aceea că se doreşte ca afacerile unei societăţi comerciale ţinând de un anumit areal geografic să fie încredinţate unei structuri a societăţii comerciale fondatoare localizate în respectiva zonă.
Se vorbeşte de madatul pe care îl are sucursala de a încheia afaceri comerciale pentru societatea fondatoare. (Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Siocietatile Comerciale, All. Beck, Bucuresti, 2001, p.118). Terminologia de mandat este însă nepotrivită manadatul fiind un contract încheiat între două persoană, în timp ce sucursala, potrivit art 43 din Legea nr.31/1990 nu dispune de personalitate juridică proprie, deci nu poate fi parte într-un contract de mandat.
Nefiind persoană juridică, neavînd caracteristica de a fi un comerciant independent de societatea fondatoare, suscursala nu face parte nici din categoria agenţiilor comerciale reglementate de Legea nr. 509/2002.
În cazul sucursalei mecanismele reprezentării sunt cele care pot explica raporturile dintre sucursală şi societatea fondatoare.
Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care un reprezentant încheie acte juridice cu terţii în numele şi pe seama altei persoane, numită reprezentat, cu consecinţa că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentantului. Reprezentarea poate fi legală (izvorăşte din lege) sau convenţională (izvorul său este contractul). (Stancuiu D.Cărpenaru, Drept comercial, ed a 5-a, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2004, p.127-128)
Prima observaţie necesară este aceea că, deşi vorbim de reprezentarea pe care o realizează sucursala pe seama societăţii fondatoare, această reprezentare se concretizează prin actele încheiate de către persoane fizice care funcţionează în cadrul sucursalei.
În primul rând, aşa cum ne indică chiar formalităţile de constituire ale sucursalei, în orice sucursală trebuie să funcţioneze cel puţin o persoană împuternicită, al cărui nume şi semnătură este înregistrată în registrul comerţului.
Această persoană împuternicită, pot fi şi mai multe, prin publicitatea pe care o realizează registrul comerţului devine reprezentant legal al societăţii fondatoare, care este presupus a avea împuternicire deplină a realiza orice act în numele societăţii fondatoare în limitele puterilor de reprezentare care au fost acordate sucursalei prin actul constitutiv. Un contract de administrare între persoana împuternicită şi societatea fondatoare poate detalia conţinutul acestei împuterniciri.
Persoana împuternicită şi înregistrată în registrul comerţului devine organ al societăţii comerciale fondatoare conform înţelesului art.54 şi 55 din Legea nr.31/1990. Astfel actele încheiate prin acest împuternicit angajează societatea comercială fondatoare, şi în afară de situaţia în care se dovedeşte că terţii cunoşteau (simpla înregistrare în registrul comerţului nu constituie dovadă a cunoaşterii) neregularităţile sau limitele împuternicirii primite nu sunt opozabile terţilor.
Pentru restul personalului sucursalei se aplică regulile privind prepuşii comerciali (392 C.com.)
Prepusul este persoana însărcinată cu comerţul patronului său, adică împuternicită să efectueze toate operaţiunile pe care le reclamă activitatea societăţii comerciale şi împuternicire care priveşte activitate comercială la locul unde îşi exercită comerţul.
Sucursala este un loc unde societatea comercială îşi exercită comerţul fiind definită ca un sediu secudar al societăţii comerciale.
În ce priveşte împuternicirea aceasta este grefată pe un alt raport juridic. de regulă este vorba de un contract de muncă. Astfel, angajaţii care activează în cadrul sucursalei, sunt angajaţi ai societăţii comerciale fondatoare (să nu uităm că sucursala nu are personalitate juridică proprie, astfel că şi în cazul raporturilor de muncă angajator este societatea comercială fondatoare, elementul specific fiind acela privind locul muncii şi anume că angajatul nu va desfăşura activitatea la sediul principal, ci la sediul sucursalei). ca angajaţi ai societăţii comerciale fondatoare având calitatea de prepuşi ai societăţii, în lipsa altor stipulaţii şi limitări care să fie aduse la cunoştinţa terţilor sunt, au capacitate de reprezentare generală în numele şi pe seama societăţii comerciale.
În concluzie, a vorbi despre puterile de reprezentre ale sucursalei este echivalent cu a observa capacitatea de reprezentare pe care o au persoanele care funcţionează în cadrul sucursalei faţă de societatea fondatoare.
Se vorbeşte de madatul pe care îl are sucursala de a încheia afaceri comerciale pentru societatea fondatoare. (Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Siocietatile Comerciale, All. Beck, Bucuresti, 2001, p.118). Terminologia de mandat este însă nepotrivită manadatul fiind un contract încheiat între două persoană, în timp ce sucursala, potrivit art 43 din Legea nr.31/1990 nu dispune de personalitate juridică proprie, deci nu poate fi parte într-un contract de mandat.
Nefiind persoană juridică, neavînd caracteristica de a fi un comerciant independent de societatea fondatoare, suscursala nu face parte nici din categoria agenţiilor comerciale reglementate de Legea nr. 509/2002.
În cazul sucursalei mecanismele reprezentării sunt cele care pot explica raporturile dintre sucursală şi societatea fondatoare.
Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care un reprezentant încheie acte juridice cu terţii în numele şi pe seama altei persoane, numită reprezentat, cu consecinţa că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentantului. Reprezentarea poate fi legală (izvorăşte din lege) sau convenţională (izvorul său este contractul). (Stancuiu D.Cărpenaru, Drept comercial, ed a 5-a, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2004, p.127-128)
Prima observaţie necesară este aceea că, deşi vorbim de reprezentarea pe care o realizează sucursala pe seama societăţii fondatoare, această reprezentare se concretizează prin actele încheiate de către persoane fizice care funcţionează în cadrul sucursalei.
În primul rând, aşa cum ne indică chiar formalităţile de constituire ale sucursalei, în orice sucursală trebuie să funcţioneze cel puţin o persoană împuternicită, al cărui nume şi semnătură este înregistrată în registrul comerţului.
Această persoană împuternicită, pot fi şi mai multe, prin publicitatea pe care o realizează registrul comerţului devine reprezentant legal al societăţii fondatoare, care este presupus a avea împuternicire deplină a realiza orice act în numele societăţii fondatoare în limitele puterilor de reprezentare care au fost acordate sucursalei prin actul constitutiv. Un contract de administrare între persoana împuternicită şi societatea fondatoare poate detalia conţinutul acestei împuterniciri.
Persoana împuternicită şi înregistrată în registrul comerţului devine organ al societăţii comerciale fondatoare conform înţelesului art.54 şi 55 din Legea nr.31/1990. Astfel actele încheiate prin acest împuternicit angajează societatea comercială fondatoare, şi în afară de situaţia în care se dovedeşte că terţii cunoşteau (simpla înregistrare în registrul comerţului nu constituie dovadă a cunoaşterii) neregularităţile sau limitele împuternicirii primite nu sunt opozabile terţilor.
Pentru restul personalului sucursalei se aplică regulile privind prepuşii comerciali (392 C.com.)
Prepusul este persoana însărcinată cu comerţul patronului său, adică împuternicită să efectueze toate operaţiunile pe care le reclamă activitatea societăţii comerciale şi împuternicire care priveşte activitate comercială la locul unde îşi exercită comerţul.
Sucursala este un loc unde societatea comercială îşi exercită comerţul fiind definită ca un sediu secudar al societăţii comerciale.
În ce priveşte împuternicirea aceasta este grefată pe un alt raport juridic. de regulă este vorba de un contract de muncă. Astfel, angajaţii care activează în cadrul sucursalei, sunt angajaţi ai societăţii comerciale fondatoare (să nu uităm că sucursala nu are personalitate juridică proprie, astfel că şi în cazul raporturilor de muncă angajator este societatea comercială fondatoare, elementul specific fiind acela privind locul muncii şi anume că angajatul nu va desfăşura activitatea la sediul principal, ci la sediul sucursalei). ca angajaţi ai societăţii comerciale fondatoare având calitatea de prepuşi ai societăţii, în lipsa altor stipulaţii şi limitări care să fie aduse la cunoştinţa terţilor sunt, au capacitate de reprezentare generală în numele şi pe seama societăţii comerciale.
În concluzie, a vorbi despre puterile de reprezentre ale sucursalei este echivalent cu a observa capacitatea de reprezentare pe care o au persoanele care funcţionează în cadrul sucursalei faţă de societatea fondatoare.
Comentarii
Cristina