Treceți la conținutul principal

Consideratii privind ridicarea masinilor

Masura ridicarii si depozitarii vehiculelor parcate ilegal este intemeiata de dispozitiile art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu modificarile ulterioare.
"1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament"
.

În practica ridicării autovehiculelor pretins a fi staţionate neregulamentar, cel puţin în raza Municipiului Bucureşti, acestea sunt ridicate de către firme private. În momentul în care deţinătorul autovehicului se prezintă la fiema care a ridicat şi depozitat autovehiculului I se prezintă o înştiinţare că urmează a fi sancţionat contravenţional.

Această practică este ilegală.

Aşa cum se poate vedea din dispoziţia art. 64 alin. 1 din OUG 195/2002 doar Poliţia Rutieră prin agenţii săi poate dispune ridicarea autovehiculelor.

Art. 97 din acelaşi act normative întăreşte această ide arătând că ridicarea autovehiculelor este o măsură tehnico-administrativă în competenţa Poliţiei Rutiere.

În consecinţă doar Poliţia Rutieră prin agenţii săi poate dispune ridicarea maşinilor pretins staţionate ilegal.

Această dispoziţie trebuie să se materializeze într-un act emis de către organul în drept Poliţia Rutieră.

După cum se observă constatarea încălcării regulilor privind staţionarea nu este constată prin procesul verbal de contravenţie, pentru că acesta abia urmează a fi întocmit conform comunicării care se primeşte de la  societatea comercială care ridică maşina. Nefiind stabilită vinovăţia privind staţionarea neregulamentară de către Agentul Poliţiei Rutiere, condiţie obligatorie pentru a se putea trece la ridicarea maşinii, măsura ridicării şi depozitării maşinii de către o firmă privată este un grav abuz, ba chiar poate fi calificată ca fiind o infracţiune cu trimitere la infracţiunea de furt calificat. Mai întâi trebuie stabilită vinovăţia privind încălcarea regulilor circulaţiei rutiere şi apoi se poate trece la măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, nu invers. Ridicarea autovehiculului fără stabilirea vinovăţiei este o ilegalitate ba chiar o faptă penală.

Desigur nu poate fi exclus ca stabilirea încălcării regulii privind staţionarea să fie făcută printr-un alt act administrative decât procesul-verbal de contravenţie, ţinând seama de dificultăţile de a stabili persoana vinovată pentru încălcarea regulilor privind circulaţia rutieră cu privire la staţionare.

Însă nici acest alt act administrativ, în practică, nu este întocmit. Mai mult, pentru ca un act administrativ  individual să producă efecte acesta trebuie comunicat persoanei interesate (adică proprietarului autovehiculului) În mod vădit această regulă nu este respectată. Proprietarul nu este înştiinţat asupra măsurii dispuse, şi nu se face vreo comunicare a unui astfel de act administrative nici măcar cu ocazia prezentării la firma care a ridicat maşina a deţinătorului autovehiculului pentru a–şi recupera autovehiculului. Astfel că se poate trage concluzia că, în lipsa unui astfel de act administrativ prin care să se constate, de către Poliţia Rutieră,  nerespectarea regulilor cu privire la staţionare şi să se dispună ridicarea autoturismului, sau, dacă acest act există, dar este necomunicat, măsura aplicată de o firmă privată de a ridica autovehiculul pretins a staţiona ilegal, este un abuz.

Amintesc aici că un act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (art. 2 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ).

Astfel că o constatare de către angajaţii unei firme private a presupusei staţionări ilegale nu poate înlocui existenţa unui act administrativ întocmit în acest sens de către autoritatea publică competentă, Poliţia Rutieră.

În aceste condiţii ridicarea maşinii este o măsură ilegală şi reclamantul are dreptul atât la contravaloarea taxelor care i-au fost ilegal percepute, cât şi pentru daunele pricinuite maşinii prin manipularea sa neglijentă la momentul măsurii ridicării.

 A se vedea în acest sens sentinţa civilă nr.1483/19.02.2010 Judecătoria Sectorului 6.


Comentarii

Anonim a spus…
La art 64 alin. (3) se precizeată că "Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament".

Problema este: dacă prin Regulamentul aprobat prin HG 1391 nu sunt stabilite condiţiile despre care se face vorbire la art. 64 (3) mai sus menţionat, sunt întrunite condiţiile legale pentru ridicarea autovehiculelor de firme specializate?

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...