Treceți la conținutul principal

GPS pe maşinile de serviciu

Există o practică curentă ca pe maşinile de serviciu ale angajaţilor, mai ales cei lucrând în distribuţie cunosc această practică, să se monteze aparate GPS care să monitorizeze deplasările vehiculului şi implicit activitatea angajatului respectiv.

Fără a susţine că legislaţia românească este identică cu cea franceză, o recentă speţă din Franţa pune sub semnul întrebării legalitatea acestei practici.

Cazul privea o companie franceză care a montat un aparat de acest tip pe maşina unui agent de vânzări. Agentul de vânzări a fost informat că aparatul va monitoriza lungimea călătoriilor făcute cu maşina, datele fiind folosite exclusiv în scopul optimizării acestor drumuri. Ulterior s-a dovedit că aceste date erau folosite pentru a monitoriza timpul de lucru, pe baza acestor date agentului fiindu-i redus salariul.

Cazul a ajuns în faţa camerei de Muncă a Curţii de Casaţie Franceze care s-a pronunţat în data de 3 Noiembrie 2011 în sensul că angajatorul a procedat ilegal.

Următoarele aspecte au fost reţinute ca ilegale în conduita angajatorului:

-          Monitorizarea activităţii angajatului reprezintă o culegere de date personale şi în consecinţă societatea angajatoare avea datoria să se înregistreze pe lângă autoritatea franceză responsabilă. Şi la noi există această obligaţie, autoritatea echivalentă fiind Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
-          Datele trebuie colectate pentru un scop legitim şi explicit şi procesate conform acestui scop, Curtea reţinând că în acest caz angajatorul nu a informat într-un mod adecvat angajatul asupra scopului culegerii acestor date,  iar această monitorizare nu asupra activităţilor angajatului nu era justificată, deoarece angajatorul avea şi alte mijloace adecvate pentru a aprecia timpul de lucru al angajatului .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...