Treceți la conținutul principal

GPS pe maşinile de serviciu

Există o practică curentă ca pe maşinile de serviciu ale angajaţilor, mai ales cei lucrând în distribuţie cunosc această practică, să se monteze aparate GPS care să monitorizeze deplasările vehiculului şi implicit activitatea angajatului respectiv.

Fără a susţine că legislaţia românească este identică cu cea franceză, o recentă speţă din Franţa pune sub semnul întrebării legalitatea acestei practici.

Cazul privea o companie franceză care a montat un aparat de acest tip pe maşina unui agent de vânzări. Agentul de vânzări a fost informat că aparatul va monitoriza lungimea călătoriilor făcute cu maşina, datele fiind folosite exclusiv în scopul optimizării acestor drumuri. Ulterior s-a dovedit că aceste date erau folosite pentru a monitoriza timpul de lucru, pe baza acestor date agentului fiindu-i redus salariul.

Cazul a ajuns în faţa camerei de Muncă a Curţii de Casaţie Franceze care s-a pronunţat în data de 3 Noiembrie 2011 în sensul că angajatorul a procedat ilegal.

Următoarele aspecte au fost reţinute ca ilegale în conduita angajatorului:

-          Monitorizarea activităţii angajatului reprezintă o culegere de date personale şi în consecinţă societatea angajatoare avea datoria să se înregistreze pe lângă autoritatea franceză responsabilă. Şi la noi există această obligaţie, autoritatea echivalentă fiind Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
-          Datele trebuie colectate pentru un scop legitim şi explicit şi procesate conform acestui scop, Curtea reţinând că în acest caz angajatorul nu a informat într-un mod adecvat angajatul asupra scopului culegerii acestor date,  iar această monitorizare nu asupra activităţilor angajatului nu era justificată, deoarece angajatorul avea şi alte mijloace adecvate pentru a aprecia timpul de lucru al angajatului .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...