Treceți la conținutul principal

Notiunea de "Comunicare publică"- interpretare în lumina dreptului european


Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat recent asupra interpretării noţiunii de comunicare publică din Directive 2001/29/EC privind drepturile de autor, cu referire la art. 3.1. din acea directivă (cazul C-283/10 24 November 2011)
Cazul este cu atât mai interesant cu cât părţile sunt din România. Este vorba de un litigiu în care UCMR –ADA a chemat în judecata pentru plata drepturilor de autor pe Circul Globus relativ la muzica folosită în spectacol care ar fi o comunicare publică şi prin urmare ar trebui plătite drepturi către UCMR – ADA, conform regulilor gestiunii colective a drepturilor de autor.
Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a adresat o întrebare preliminară către CJUE legat de înţelesul noţiunii comunicare publică în lumina reglementării europene.
Curtea Europeană, reluînd motivele dintr-o decizie precedentă  (cauzele reunite C-403/08 şi C-429/08 Football Association Premier League Ltd v QC Leisure ) a reţinut că în înţelesul Directivei Europene comunicare publică în înţelesul său cuprinde în sensul cel mai larg doar comunicarea către un public care nu e prezent în locul din care provine comunicarea. Prin urmare Directiva exclude din înţelesul de comunicare publică reprezentaţia publică către un public care se află prezent şi în contact direct cu locul reprezentaţiei.
Se aminteşte că şi Convenţia de la Berna  privind protecţia drepturilor de autor în art.11 .1 face deosebirea între reprezentaţia publică (public performence) şi dreptul de comunicare publică a unei reprezentaţii (communication to the public of the performance)
Hotărârea pune presiune asupra legislatorilor români de a modifica legea 8/1996 a drepturilor de autor şi drepturilor conexe în sensul modificării definiţiei actuale privind comunicarea publică, în scopul armonizării sale cu interpretarea europeană.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...