Treceți la conținutul principal

Notiunea de "Comunicare publică"- interpretare în lumina dreptului european


Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat recent asupra interpretării noţiunii de comunicare publică din Directive 2001/29/EC privind drepturile de autor, cu referire la art. 3.1. din acea directivă (cazul C-283/10 24 November 2011)
Cazul este cu atât mai interesant cu cât părţile sunt din România. Este vorba de un litigiu în care UCMR –ADA a chemat în judecata pentru plata drepturilor de autor pe Circul Globus relativ la muzica folosită în spectacol care ar fi o comunicare publică şi prin urmare ar trebui plătite drepturi către UCMR – ADA, conform regulilor gestiunii colective a drepturilor de autor.
Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a adresat o întrebare preliminară către CJUE legat de înţelesul noţiunii comunicare publică în lumina reglementării europene.
Curtea Europeană, reluînd motivele dintr-o decizie precedentă  (cauzele reunite C-403/08 şi C-429/08 Football Association Premier League Ltd v QC Leisure ) a reţinut că în înţelesul Directivei Europene comunicare publică în înţelesul său cuprinde în sensul cel mai larg doar comunicarea către un public care nu e prezent în locul din care provine comunicarea. Prin urmare Directiva exclude din înţelesul de comunicare publică reprezentaţia publică către un public care se află prezent şi în contact direct cu locul reprezentaţiei.
Se aminteşte că şi Convenţia de la Berna  privind protecţia drepturilor de autor în art.11 .1 face deosebirea între reprezentaţia publică (public performence) şi dreptul de comunicare publică a unei reprezentaţii (communication to the public of the performance)
Hotărârea pune presiune asupra legislatorilor români de a modifica legea 8/1996 a drepturilor de autor şi drepturilor conexe în sensul modificării definiţiei actuale privind comunicarea publică, în scopul armonizării sale cu interpretarea europeană.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...