Deciziile 223 şi 224 ale Curţii Constituţionale privind aplicarea cotei de contribuţie de 5,5% pentru asigurări de sănătate la veniturile din pensii. O interpretare

Deciziile 223 şi 224 ale Curţii Constituţionale privind aplicarea cotei de contribuţie de 5,5% pentru asigurări de sănătate la veniturile din pensii au pus în dificultate autorităţile care au calculat această cotă în mod greşit până acum.

Acestea au opinat în mai multe declaraţii că aceste decizii ale Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor şi în consecinţă banii încasaţi până acum nu ar trebui restituiţi

Dar mai întâi să vedem ce spun concret aceste decizii.

Textul sună aşa

„Constată că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de …., sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.”

Dispoziţia este identică pentru ambele situaţii, diferite fiind doar numele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate care au sesizat Curtea.

Prin urmare nu ne aflăm în situaţia în care Curtea Constituţională ar fi admis o excepţie de neconstituţionalitate caz în care dispoziţia normativă ar fi ieşit din vigoare numai ulterior publicării hotărârii Curţii Constituţionale, iar raporturile juridice stabilite anterior, în temeiul acelei dispoziţii, ar fi considerate în continuare legitime. Curtea Constituţională dimpotrivă declară textul actului normativ ca fiind Constituţional. În acelaşi timp Curtea face şi o interpretare autentică a normei, şi spune că procentul respectiv se aplică numai asupra veniturilor din pensii ce depăşesc 740 de lei.

Această interpretare autentică priveşte dispoziţia legală pe tot parcursul aplicarii ei, de la momentul la care a fost edictată şi până în prezent, cât şi pentru viitor.

Desigur ea nu are efect obligatoriu pentru autorităţile publice, dar în mod evident, ar fi greu de crezut că vreo instanţă din România de bună credinţă, ar putea ignora această interpretare autentica, şi nu ar da curs unei cereri din partea persoanelor interesate de a obliga autorităţile publice să restituie diferenţele de bani reţinute în mod necuvenit.