Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de către proprietarii terenului. Admisibilitate

I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3668 din 6 mai 2005

            Rejudecând fondul cauzei, după desfiinţarea sentinţei civile nr. 544 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2  Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin decizia nr. 730/A din 28 iunie 2004, a admis acţiunea în constatare a reclamanţilor Gh.L. şi alţii, reţinând că sunt proprietarii unor construcţii (magazie şi garaj) ce au edificat pe terenul ce au cumpărat, împreună cu alte construcţii, prin contractul autentificat sub nr.6991 din 12 martie 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti,.

 Prin recursul declarat de Municipiul Bucureşti – pârât, în contradictoriu cu care s-a judecat cauza – a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a admis acţiunea în constatare, deoarece reclamanţii au edificat construcţii respective fără a obţine o autorizaţie şi fără a deţine contractul de construcţie şi procesul verbal de predare-primire, acţiunea reprezentând o încercare de eludare a prevederilor art. 2 din Legea nr.50/1990, modificată prin Legea nr.453/2001.

Recursul este nefondat.

Pe calea acţiunii în constatare – interogatorie, reclamanţii au acţionat în judecată Municipiul Bucureşti prin primarul general pentru că acesta - singurul care ar putea contesta - să se pronunţe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra celor două construcţii – magazie şi garaj – în condiţiile în care reclamanţii, în calitate de proprietari ai terenului,  dobândit prin act autentic, sunt prezumaţi proprietari, în temeiul art. 492 C.civ.

Aspectele de ordin formal legate de inexistenţa contractului de construcţie şi procesul verbal de predare primire nu pot obstrucţiona  sau limita dreptul de proprietate al reclamanţilor, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor nu poate avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenţa autorizaţie, pentru a se putea afirma că aceştia au tins, pe calea acţiunii de faţă, să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.

Dimpotrivă, legitimarea calităţii lor de proprietari ai construcţiilor de pe teren ar putea, în lipsa autorizaţiei şi cu respectarea dispoziţiunilor legale, să antreneze răspunderea contravenţională a acestora pentru lipsa autorizaţiei de construcţie.

Pe calea expertizei efectuată în cauză s-a realizat identificarea şi poziţionarea construcţiilor pe teren, în privinţa cărora reclamanţii au urmărit, pe calea  acţiunii în constatare, să-şi consolideze un drept subiectiv preexistent.

În raport de cele mai sus arătate, recursul a fost respins.