Tot citesc despre obligatii contractuale care ar izvori din factura fiscala . Am vazut chiar cereri avand ca obiect anularea facturii! (nu, nu in sens fiscal-contabil, ci pentru anularea unor obligatii civile)
Factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele Codului civil, nici chiar atunci cand – ca in cauza de fata – probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum.
Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala decizia nr.1017 din 26 martie 2009
In cauza avand ca obiect actiunea comerciala in pretentii, formulata de reclamanta S.C. E. SA impotriva paratei A.E., aceasta formuleaza, o cerere reconventionala prin care solicita instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a facturii seria X/Y intrucat, in masura in care reprezinta in definitiv o conventie, aceasta nu indeplineste conditiile de valabilitate prevazute de art.948, 966-968 din Codul Civil si Legea contabilitatii, sa fie obligata societatea reclamanta sa plateasca o suma determinata, reactualizata in functie de rata inflatiei si dobanda legala la zi, suma ce reprezinta dividende pe anii 2001 si 2002, suma retinuta fara drept de catre societate din vina administratorului, cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din 21 iunie 2007 Judecatoria Targu-Jiu disjunge cererea reconventionala si suspenda judecarea cererii principale in baza art.244 pct.1 Cod procedura civila, avand in vedere ca dezlegarea pricinii atarna in totalitate de valabilitatea sau nevalabilitatea facturii fiscale mentionate, invocata de reclamanta ca temei juridic pentru pretentiile solicitate.
Prin incheierea nr.19 COM din 21 iunie 2007 Judecatoria Targu-Jiu declina competenta de solutionare a cererii reconventionale, formulata de parata reclamanta, in favoarea Tribunalului Gorj-Sectia comerciala, retinand incidenta art.2 pct.1 lit.a Cod procedura civila fata de obiectul comercial, neevaluabil in bani, al cererii.
Prin sentinta nr.131 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Gorj-Sectia comerciala si contencios administrativ admite actiunea reclamantei A.E. si constata nulitatea absoluta a facturii X/Y emisa de parata S.C. E. SA catre reclamanta, retinand ca factura in litigiu este nula de drept, ea neindeplinind conditiile unui act juridic valabil, lipsind conditiile de fond si forma cerute pentru validitatea actului, ea nefiind semnata sau insusita de reclamanta cumparatoare, fiind expediata prin posta, lipsind obiectul material al conventiei – efectuarea de servicii de paza, care nu sunt inscrise in obiectul de activitate al paratei emitente-, avand o cauza ilicita intrucat urmareste obtinerea unor sume nedatorate de reclamanta, bunurile si serviciile la care se refera fiind inregistrate la capitolul cheltuieli deductibile, precum si ca factura respectiva a fost emisa cu incalcarea art.6 din Legea nr.82/1992 (R) neindeplinind conditiile de document justificativ.
Prin decizia nr.138 din 15 mai 2008 Curtea de Apel Craiova-Sectia comerciala admite apelul declarat de parata impotriva sentintei instantei de fond pe care o schimba in sensul ca respinge actiunea reclamantei ca nefondata, cu cheltuieli de judecata fata de parata, retinand, pentru a decide astfel, ca factura nu este un act juridic, ci un simplu document fiscal, ce se intocmeste in scopul inregistrarii in contabilitate a operatiunilor economico-financiare - asa cum rezulta din prevederile art.6 din Legea nr.82/1991, fiind un mijloc de proba, nesupusa cerintelor art.948 Cod civil, lipsa semnaturii cumparatorului sau beneficiarului de servicii avand relevanta numai sub aspectul acceptarii sau refuzului la plata a sumei pretinse de emitent, lipsa unor mentiuni din factura neputand fi analizata pe calea unei actiuni de sine statatoare, ci ca aparari fata de pretentiile emitentului in legatura cu operatia consemnata in document.
Impotriva deciziei de mai sus reclamanta declara recurs solicitand, cu invocarea motivelor prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate in sensul respingerii apelului paratei impotriva sentintei instantei de fond si mentinerea acesteia ca temeinica si legala.
In fundamentarea recursului sau recurenta reproseaza instantei de apel gresita interpretare a facturii in litigiu, care este un inscris sub semnatura privata, ce reprezinta forma ad probationem a contractului comercial, precum si gresita aplicare in speta a art.46 Cod comercial care se refera numai la facturile acceptate tacit sau voluntar la plata – ca mijloc de proba al raporturilor obligationale, si nu si la factura refuzata la plata si trimisa prin posta, ca in cazul dedus judecatii.
Prin precizarile depuse la 15 ianuarie 2009 sub denumirea de note de sedinta – dezvoltari recurenta reproseaza instantei de apel gresita aplicare a dispozitiilor art.155 din Legea nr.571/2003 si a Legii contabilitatii nr.82/1991 prin ignorarea faptului ca factura contestata incalca dispozitiile legilor speciale in materie fiscala si contabila, cat si dispozitiile generale - in materie de act justificativ, mijloc de proba, conventie - cuprinse in Codul comercial si Codul civil.
Recursul este nefondat.
Asa cum judicios a stabilit instanta de apel, facand aplicare corecta prevederilor art.46 Cod comercial si ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele art.948 Cod civil, nici chiar atunci cand – ca in cauza de fata – probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum.
Fata de natura facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr.82/1991 si in legislatia fiscala, in general, precum si in art.46 Cod comercial, judicios a stabilit instanta de control judiciar modificand intemeiat solutia instantei de fond, ca nu se poate cere pe cale de actiune in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, eventualele deficiente privind continutul facturii putand fi invocate ca aparari vizand forta probanta a acesteia pentru pretentiile inscrise in document de emitentul sau.
Factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele Codului civil, nici chiar atunci cand – ca in cauza de fata – probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum.
Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala decizia nr.1017 din 26 martie 2009
In cauza avand ca obiect actiunea comerciala in pretentii, formulata de reclamanta S.C. E. SA impotriva paratei A.E., aceasta formuleaza, o cerere reconventionala prin care solicita instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a facturii seria X/Y intrucat, in masura in care reprezinta in definitiv o conventie, aceasta nu indeplineste conditiile de valabilitate prevazute de art.948, 966-968 din Codul Civil si Legea contabilitatii, sa fie obligata societatea reclamanta sa plateasca o suma determinata, reactualizata in functie de rata inflatiei si dobanda legala la zi, suma ce reprezinta dividende pe anii 2001 si 2002, suma retinuta fara drept de catre societate din vina administratorului, cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din 21 iunie 2007 Judecatoria Targu-Jiu disjunge cererea reconventionala si suspenda judecarea cererii principale in baza art.244 pct.1 Cod procedura civila, avand in vedere ca dezlegarea pricinii atarna in totalitate de valabilitatea sau nevalabilitatea facturii fiscale mentionate, invocata de reclamanta ca temei juridic pentru pretentiile solicitate.
Prin incheierea nr.19 COM din 21 iunie 2007 Judecatoria Targu-Jiu declina competenta de solutionare a cererii reconventionale, formulata de parata reclamanta, in favoarea Tribunalului Gorj-Sectia comerciala, retinand incidenta art.2 pct.1 lit.a Cod procedura civila fata de obiectul comercial, neevaluabil in bani, al cererii.
Prin sentinta nr.131 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Gorj-Sectia comerciala si contencios administrativ admite actiunea reclamantei A.E. si constata nulitatea absoluta a facturii X/Y emisa de parata S.C. E. SA catre reclamanta, retinand ca factura in litigiu este nula de drept, ea neindeplinind conditiile unui act juridic valabil, lipsind conditiile de fond si forma cerute pentru validitatea actului, ea nefiind semnata sau insusita de reclamanta cumparatoare, fiind expediata prin posta, lipsind obiectul material al conventiei – efectuarea de servicii de paza, care nu sunt inscrise in obiectul de activitate al paratei emitente-, avand o cauza ilicita intrucat urmareste obtinerea unor sume nedatorate de reclamanta, bunurile si serviciile la care se refera fiind inregistrate la capitolul cheltuieli deductibile, precum si ca factura respectiva a fost emisa cu incalcarea art.6 din Legea nr.82/1992 (R) neindeplinind conditiile de document justificativ.
Prin decizia nr.138 din 15 mai 2008 Curtea de Apel Craiova-Sectia comerciala admite apelul declarat de parata impotriva sentintei instantei de fond pe care o schimba in sensul ca respinge actiunea reclamantei ca nefondata, cu cheltuieli de judecata fata de parata, retinand, pentru a decide astfel, ca factura nu este un act juridic, ci un simplu document fiscal, ce se intocmeste in scopul inregistrarii in contabilitate a operatiunilor economico-financiare - asa cum rezulta din prevederile art.6 din Legea nr.82/1991, fiind un mijloc de proba, nesupusa cerintelor art.948 Cod civil, lipsa semnaturii cumparatorului sau beneficiarului de servicii avand relevanta numai sub aspectul acceptarii sau refuzului la plata a sumei pretinse de emitent, lipsa unor mentiuni din factura neputand fi analizata pe calea unei actiuni de sine statatoare, ci ca aparari fata de pretentiile emitentului in legatura cu operatia consemnata in document.
Impotriva deciziei de mai sus reclamanta declara recurs solicitand, cu invocarea motivelor prevazute de art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate in sensul respingerii apelului paratei impotriva sentintei instantei de fond si mentinerea acesteia ca temeinica si legala.
In fundamentarea recursului sau recurenta reproseaza instantei de apel gresita interpretare a facturii in litigiu, care este un inscris sub semnatura privata, ce reprezinta forma ad probationem a contractului comercial, precum si gresita aplicare in speta a art.46 Cod comercial care se refera numai la facturile acceptate tacit sau voluntar la plata – ca mijloc de proba al raporturilor obligationale, si nu si la factura refuzata la plata si trimisa prin posta, ca in cazul dedus judecatii.
Prin precizarile depuse la 15 ianuarie 2009 sub denumirea de note de sedinta – dezvoltari recurenta reproseaza instantei de apel gresita aplicare a dispozitiilor art.155 din Legea nr.571/2003 si a Legii contabilitatii nr.82/1991 prin ignorarea faptului ca factura contestata incalca dispozitiile legilor speciale in materie fiscala si contabila, cat si dispozitiile generale - in materie de act justificativ, mijloc de proba, conventie - cuprinse in Codul comercial si Codul civil.
Recursul este nefondat.
Asa cum judicios a stabilit instanta de apel, facand aplicare corecta prevederilor art.46 Cod comercial si ale art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele art.948 Cod civil, nici chiar atunci cand – ca in cauza de fata – probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum.
Fata de natura facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr.82/1991 si in legislatia fiscala, in general, precum si in art.46 Cod comercial, judicios a stabilit instanta de control judiciar modificand intemeiat solutia instantei de fond, ca nu se poate cere pe cale de actiune in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, eventualele deficiente privind continutul facturii putand fi invocate ca aparari vizand forta probanta a acesteia pentru pretentiile inscrise in document de emitentul sau.
Comentarii