Recent instanta suprema din Germania, Bundesgerichtshof, "BGH", a solutionat un caz (Docket No. I ZR 74/12) extrem de interesant in legatura cu utilizarea internutului.
In concret copilul unui cuplu a incarcat pe site-uri de filesharing fisiere cu muzica. Detinatorii drepturilor au actionat in judecata pe acestia si parintii lor pentru a raspunde de prejudiciul creat prin difuzarea neautorizata a muzicii protejata prin drepturi de autor si conexe.
In dreptul german functioneaza, ca si in dreptul romanesc, principiul responsabilitatii parintilor pentru fapta delictuala a minorilor aflati in grija lor.
Instantele inferioare au admis cererea detinatorilor drepturilor de autor si conexe fiind probata responsabilitatea pentru difuzarea muzicii in sistemul filesharing, aplicand si principiul raspunderii parintilor pentru fapta copiilor.
Sesizata cu recursul introdus de parinti instana suprema germana a dat o decizie care constituie o piatra de hotar in dreptul german, si este subiect de meditatie pentru orice sistem de drept care recunoaste principiul raspunderii parintilor pentru fapta minorilor aflati sub autoritatea lor parinteasca.
Curtea Suprea germana a admis recursul parintilor si a statuat ca acestia nu pot fi facuti responsabili pentru fapta minorilor. S-a apreciat ca traditionala exigenta privind raspunderea parintilor de a supraveghea comportamentul minorilor si rezultat din aceasta raspunderea pentru fapta minorilor nu poate fi invocata si in cazul utilizarii internetului. S-a apreciat ca doar niste parinti avand cunostinte de nivel profesionist in domeniul utilizarii internetului si o expertiza superioara in domeniul protejarii drepturilor de autor ar putea sa actioneze in mod eficient pentru a impiedica pe minorii de care raspund sa nu utilizeze internetul intr-un mod in care sa aduca atingere drepturilor de autor ale unor terti. Nici macar argumentul ca parintii ar fi putut instala un program de blocare a accesului la internet nu a fost considerat unul hotarator. Curtea Suprema germana a considerat ca in acest domeniu, indeplinirea obligatiei de supraveghere de catre parinti trebuie apreciata de la caz la caz, in functie de varsta minorului, comportamentul sau anterior, capacitatea concreta a parintilor de a supravehghea astfel de activitati.
Oare instantele romanesti ce ar spune in astfel de caz?
Comentarii