Treceți la conținutul principal

Internetul si responsabilitatea parintilor

Recent instanta suprema din Germania, Bundesgerichtshof, "BGH", a solutionat un caz (Docket No. I ZR 74/12) extrem de interesant in legatura cu utilizarea internutului.

In concret copilul unui cuplu a incarcat pe site-uri de filesharing fisiere cu muzica. Detinatorii drepturilor au actionat in judecata pe acestia si parintii lor pentru a raspunde de prejudiciul creat prin difuzarea neautorizata a muzicii protejata prin drepturi de autor si conexe.

In dreptul german functioneaza, ca si in dreptul romanesc, principiul responsabilitatii parintilor pentru fapta delictuala a minorilor aflati in grija lor.

Instantele inferioare au admis cererea detinatorilor drepturilor de autor si conexe fiind probata responsabilitatea pentru difuzarea muzicii in sistemul filesharing, aplicand si principiul raspunderii parintilor pentru fapta copiilor.

Sesizata cu recursul introdus de parinti instana suprema germana a dat o decizie care constituie o piatra de hotar in dreptul german, si este subiect de meditatie pentru orice sistem de drept care recunoaste principiul raspunderii parintilor pentru fapta minorilor aflati sub autoritatea lor parinteasca.

Curtea Suprea germana a admis recursul parintilor si a statuat ca acestia nu pot fi facuti responsabili pentru fapta minorilor.  S-a apreciat ca traditionala exigenta privind raspunderea parintilor de a supraveghea comportamentul minorilor si rezultat din aceasta raspunderea pentru fapta minorilor nu poate fi invocata si in cazul utilizarii internetului. S-a apreciat ca doar niste parinti avand cunostinte de nivel profesionist in domeniul utilizarii internetului si o expertiza superioara in domeniul protejarii drepturilor de autor ar putea sa actioneze in mod eficient pentru a impiedica pe minorii de care raspund sa nu utilizeze internetul intr-un mod in care sa aduca atingere drepturilor de autor ale unor terti. Nici macar argumentul ca parintii ar fi putut instala un program de blocare a accesului la internet nu a fost considerat unul hotarator. Curtea Suprema germana a considerat ca in acest domeniu, indeplinirea obligatiei de supraveghere de catre parinti trebuie apreciata de la caz la caz, in functie de varsta minorului, comportamentul sau anterior, capacitatea concreta a parintilor de a supravehghea astfel de activitati.

Oare instantele romanesti ce ar spune in astfel de caz?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...