De
la 1 februarie 2013 se prevede ca să devină obligatoriu, pentru toţi
justiţiabilii, ca aceştia să parcurgă, înaintea unor categorii (largi) de
procese, procedura de informare asupra avantajelor medierii în faţa unui
mediator.
Conform legii se presupune că aceasta
procedură va fi gratuită, dar deja există semne şi interpretări conform cărora
mediatorii vor profita de aceasta obligativitate, pentru a obţine diverse
onorarii.
În următoarele domenii procedura
informării asupra avantajelor medierii va fi obligatorie:
b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de
hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată
răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care
prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor
individuale de muncă;
f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia
litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a
procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a
cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art.
999-1018 din Codul de procedură civilă;
Regulile privind desfăşurarea acestei
şedinţe de informare nu sunt prea clare. Se poate trage concluzia că este
necesară invitarea şi părţii ce urmează să fie pârâtă în cauză, în cazul în
acre mi răspunde invitaţiei se va consemna acest lucru.
Nu
există nici un fel de termene în sarcina mediatorului privind momentul până la
care este obligat acesta să facă şedinţa de informare şi să elibereze
certificatul de informare.
În urma şedinţei de informare se va da
un certificat de informare. Există
interpretări care spun că mediatorul realizează informarea gratuit dar
eliberarea certificatului de informare este contra cost, interpretare care este
abuziva în opinia noastră, dar posibil ca justiţiabilii să se întâlnească cu
astfel de practici.
În cazul în care reclamantul nu va
parcurge această procedură acolo unde este obligatorie, şi totuşi se va adresa
instanţei, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind
inadmisibilă.
Deşi există foarte multe voci că
această procedură nu face decât să consume timpul justiţiabililor în mod
inutil, şi posibil va creşte costurile proceselor, este bine de ştiut că, cel
puţin până în acest moment, se prevede ca aceste obligaţii să intre în vigoare
de la 1 februarie 2013.
Comentarii