În eventualitatea în
care un comerciant este interesat de a dezvolta o afacere în sistem franciză
trebuie să cunoască principalele obligaţii pe care va trebui să şi le asume
Obligatia de nonconcurenţa
Pentru ca franciza să funcţioneze francizorul trebuie să poată comunica
beneficiarilor know-how -ul şi să le asigure asistenţa dorită pentru a-i pune
situaţia de a putea aplica metodele sale
, fără să rişte ca know-how -ul şi
această asistenţă să profite fie şi indirect concurenţilor.
Implică o:
1.Obligaţie de
confidenţialitate
Beneficiarul se angajează a nu terţilor, clienţilor, furnizorilor sau
concurenţilor toate aceste elemente
Această obligaţie există ,deci, pe toată durata
contractului şi continuă chiar şi după ce acesta a încetat.
În caz contrar se poate angaja răspunderea contractuală.
2.Clauza de
nonconcurenţă în sine
Rezultă din Ordonanţa 52/1997 art.10
Francizorul
poate să impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel
protejarea caracterului confidenţial al afacerii şi, în special, neutilizarea
know-how -ului de către o reţea
concurentă.”
Este o consecinţă a obligaţiei de
confidenţialitate.
Se considerat că nu constituie restricţii de concurenţă:
-Clauza care interzice
beneficiarului să deschidă , în timpul duratei contractului sau pe timpul unei
perioade rezonabile după expirarea acestuia, un magazin având un obiect de
activitate identic sau similar într-o zonă unde ar putea intra în concurenţă cu
un membru al reţelei.
-Clauza care interzice
beneficiarului să cedeze magazinul său fără acordul francizorului în măsura în
care această dispoziţie tinde să evite ca beneficiul know how-ului transmis şi
asistenţa adusă să profite unui concurent.
-Mai general, clauza de
nonconcurenţă e valabilă sub trei condiţii:
Trebuie să fie determinată în timp.
Trebuie să fie limitată în spaţiu, în general în zone
anterior concedată.
Trebuie să fie limitat la nivelul unui câmp de activitate
bine determinat.
În lipsa unei clauze de neconcurenţă, sau în cazul în
care o astfel de clauză ar fi socotită nulă, beneficiarul nu va putea în nici
un caz, în cazul încetării contractului,să fie socotit culpabil de activităţi
neloiale împotriva francizorului.
Obligaţiile
beneficiarului legate de identitatea şi reputaţia reţelei
Aşa cum arată Ordonanţa 52/1997 păstrarea identităţii şi
reputaţiei reţelei de franciză reprezintă chiar o obligaţie pentru francizor. “Art. 11.
— In temeiul relaţiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va
întemeia o reţea de franciză, care trebuie exploatată astfel încât să permită
păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este
garant.”
Astfel
francizorul se va îngriji ca în contract să fie prevăzute acele clauze care îi
permit să se asigure că beneficiarul va păstra identitatea şi reputaţia
reţelei.
Astfel se pot prevedea următoarele
obligaţii:
A.O
obligaţie de a respecta metodele comerciale şi de a utiliza know how-ul
transmis
Francizorul a creat o reţea uniformă a cărei identitate trebuie să fie
păzită. Reputaţia reţelei este în relaţie cu modul de utilizare a know-how
-ului transmis. Astfel beneficiarul va trebui să reitereze sistemul astfel
elaborat.
În această ordine de idei, a fost admisă validitatea
clauzelor care impun beneficiarului să nu vândă mărfurile vizate de contract
decât într-un local amenajat şi decorat după instrucţiunile francizorului sau
clauza care impune o amplasare a magazinului, ceea ce antrenează
imposibilitatea pentru beneficiar de a transfera magazinul într-un alt
amplasament fără acordul francizorului.
În general, beneficiarul va trebui să exploateze afacerea
urmând regulile gestiunii comerciale, realizând investiţiile propuse, să
urmărească recomandările în materie de da stocuri, şi toate directivele
preconizate de către francizor. Pe de altă parte, francizorul nu va putea în nici un caz să impună preţuri minime ceea
ce este contrar atât legislaţiei interne cât şi principiilor de drept european
B.Controlul
francizorului
În Ordonanţa 52/1997 acest control
este prevăzută în sine numai în legătură cu păstrarea imaginii mărcii. (art.6
pct .2)
Se poate impune beneficiarului să dea informaţii asupra
originii clientelei sale , statistici de vânzări, să furnizeze cifra sa de afaceri lunară.
Trebuie să se supună la controale comerciale sau
contabile dacă au fost prevăzute în contract , în modalităţile descrise de
acesta.
Acest control nu trebuie să fie excesiv, să nu însemne un
amestec în afacerile beneficiarului, să nu se ajungă la o confuzie în gestiunea
celor două afceri.
Dacă cu ocazia acestor contracte s-au descoperit
anomalii, acestea trebuie semnalate imediat beneficiarului cerându-I să le
remedieze. Dacă acesta nu se execută în termenul respectiv, francizorul poate
lua orice măsuri le consideră utile, sub pedepsa de a fi angajată răspunderea
sa contractuală faţă de ceilalţi membri ai reţelei.
Ceilalţi membri ai reţelei sunt în drept de trage la
răspundere pe francizorul care nu controlează identitatea şi reputaţia reţelei.
C.Obligaţia
de semnala orice modificare în structura capitalului beneficiarului
Beneficiarul trebuie să exploteze el însuşi , ţinându-se
seama de propriile calităţi, pentru acestea el fiind selecţionat şi format să
administreze după regulile francizorului.
De aici decurge:
- O interdicţie pentru beneficiar de a ceda drepturile şi obligaţiile rezultate din contract fără acordul francizorului, care trebuie să
fie în situaţia de a-şi putea alege singur beneficiarii.
- O reziliere a contractului în caz de vânzare , locaţiune de gestiune,
cesiune a activităţii, în cazul în care repartiţia capitalului în societate
beneficiară ar fi modificată, în caz de deces , etc.
Totuşi, chiar dacă
aceste clauze sunt valabile, ele nu trebuie să fie subînţelese.[1]
În scopul prezervării identităţii şi reputaţiei reţelei,
dar şi pentru protejarea know-how ului se poate prevedea o clauză în care
francizorul să se bucure de un drept de preferinţă în cazul în care
beneficiarul ar înstrăina o parte părţile sociale ale societăţii sale.
D.Obligaţia
de publicitate conformă
În majoritatea cazurilor publicitatea naţională şi internaţională este
determinată de către francizor care defineşte conţinutul în conformitate cu
imaginea de marcă pe care intenţionează să o vehiculeze, costul fiind, împărţit
între francizor şi beneficiari.
Publicitatea locală deobicei rămâne în sarcina
beneficiarului, chiar dacă excepţional, în special la deschiderea punctului de
vânzări, este obişnuit ca francizorul să acorde un ajutor beneficiarului în
publicitatea locală.
Publicitatea locală, în interesul întregei reţele, al
mărcii, va fi efectuată de către beneficiar dar supunând-o acordului
francizorului.[2]
E.Obligaţia
de aprovizionare
În general contractul de franciză prevede o obligaţie de aprovizioanare a
beneficiarului pe lângă francizor sau de la un furnizor agreat de francizor.
În măsura în care contractul comportă o obligaţie de
aprovizionare a beneficiarului de la francizor sau de la terţi agreaţi , în
totalitate sau în parte, şi sub rezerva compatibilităţii acestor clauze cu
regulile concurenţei, contractul trebuie să prevadă:
1.elemente de
determinare suficiente a cotelor şi a preţurilor de furnizare către beneficiar;
2.un angajament al
francizorului de a satisface la nivelul cerinţelor beneficiarului nevoile de
aprovizionare.
Această a doua condiţie
merge în sensul echităţii în măsura în care beneficiarul nu poate să se
aprovizioneze altfel, incumbă în mod necesar francizorului obligaţia de a
satisface cererea.[3]
Obligaţia
de a plăti redevenţa
Ordonanţa 52/1997 prevede obligaţia beneficiarului de a
plăti o redevenţă către francizor.
Redevenţa se descompune într-o
redevenţă iniţială forfetară la începutul contractului, apoi în cursul
executării o redevenţă proporţională.
a.Redevenţa
iniţială forfetară
Aceasta acoperă preţul serviciilor de care beneficiază
înainte de deschiderea propriu-zisă a magazinului.
În practică, acest preţ acoperă asistenţa tehnică,
formarea, transmiterea know how-ului, dreptul de exploatare al mărcii şi de a
activa în cadrul reţelei de franciză.
Înseamnă deci un drept de intrare în reţea al cărui cuantum variază în funcţie
de notorietatea mărcii, de asistenţa furnizată, de importanţa zonei de
exclusivitate, de numărul de beneficiari, de cheltuielile angajate de
francizor.
Beneficiarul are interesul să se precizeze în contract
care servicii sunt astfel remunerate.
Această redevenţă percepută la
intrare are şi un efect psihologic: exprimă voinţa beneficiarului de a se
integras în reţeaua de franciză şi a participa la riscuri.[4]
Se poate ca o astfel de redevenţă să fie cerută şi la
înnoirea contractului deşi pare o pretenţie excesivă.[5]
b.Redevenţa
proporţională
Este în funcţie de cifra de afaceri.
Procentul poate varia între 2 şi 10% din cifra de afaceri. Uneori se
prevede şi un minim garantat.
Această redevenţă achită dreptul de utilizare al mărcii
şi însemnelor comerciale , serviciile de care se bucură beneficiarul în cursul
contractului, precum informări, publicitatea naţională, formarea profesională
permanentă, controlul imaginii de marcă în întreaga reţea, ecventual servicii
de colecţie.
[1] Philippe Bessis
, Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.85
“Cum
publicitatea contribuie la formarea imaginii pe care o are publicul
asupra însemnelor care simbolizează reţeaua, clauza care subordonează orice
acţiune publicitară asentimentului francizorului este de asemenea
indispensabilă pentru păstrarea identităţii reţelei atât timp cât nu se referă
decât la natura publicităţii.(apud Philippe Bessis , Le contrat de franchisage,
Paris ,LGDJ,1992, p.86
[3] finalitatea
acestor obligaţii se regăseşte în motivul 21 din decizi CJCE din 1986 ”
graţie controlului exercitat de către
francizor asupra sortimentului
oferit de cătrfe beneficiar, publicul va putea găsi la fiecare beneficiar,
mărfuri de aceeaşi calitate. Poate fi imposibil în anumite cazuri, ca în
domeniul articolelor de modă, a se formula specificaţii de calitate obiective.
A veghea asupra respectului acestor specificaţii poate de asemenea, datorită
numărului mare de beneficiari, să ducă un cost foarte ridicat.”(apud Philippe Bessis ,
Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.86
[4] Michel
Jouhannaud , Le Franchising, Edition
Hommes et Techniques, 1974, p.116
[5] Philippe Bessis ,
Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.87
Comentarii