Orice contract este rezultatul unei
perioade de negociere de cunoaştere a părţilor, cu atât mai importantă în cazul
francizei unde interesul întregii afaceri subzistă într-o cooperare strânsă şi
efectivă între părţi. În aceste condiţii legiuitorul s-a preocupat de faza
precontractuală instituind anumite reguli care să asigure pe candidatul la
franciză de o informare corectă şi completă.
Ordonanţa 52/1997 enumeră cîteva obligaţii care îi revin francizorului de a
informa în mod corect pe viitorul beneficiar:
-
experienţa dobândită şi transferabilă;
-
condiţiile financiare ale contractului,
respectiv redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele
periodice, redevenţele din publicitate, determinarea tarifelor privind
prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi
tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare;
-
elementele care permit beneficiarului să facă
calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar;
-
obiectivele şi aria exclusivitaţii acordate;
-
durata contractului, condiţiile reînnoirii,
rezilierii, cesiunii.(art.3).
Legea franceză din 31.12.1989 se exprimă în termenii
următori:
“Orice persoană care pune
la dispoziţia alteia un nume comercial, o marcă sau un însemn de comerţ
pretinzând un angajament de exclusivitate pentru exerciţiul activităţii sale,
este ţinută înaintea semnării oricărui contract în interesul comun al părţilor
de a furniza celeilalte părţi un document cu informaţii sincere care să permită
semnarea unui angajament în cuinoştinţă de cauză.”
Interesul beneficiarului
este apărat prin informaţiile sincere.( apud Philippe Bessis , Le
contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992)
Aceste prevederi sunt sărace însă în raport cu dificultatea problemei care
apare în satisface atât interesul candidatuluin la franciză de a fi cât mai
deplin informat, mai ales asupra know-how –ului care este greu sa-I apreciezi
valoarea, şi pe de altă parte interesul francizorului de a păstra secretul
asupra acestuio know-how, cât şi asupra unor indicatori economici.
Procesul
de alegere al partenerului este fundamental deoarece condiţionează
viitorul activităţii de franciză.
Viitorul beneficiar trebuie să ceară o informare completă
şi profundă care să cuprindă în principal:
1.Notorietatea mărcii.
2.Importanţa reţelei.
3.Calitatea produselor
şi a serviciilor furnizate, cifra de afaceri realizată la diverse puncte de
vânzări, rentabilitatea , dispariţia unor puncte de vânzări.
4.Know how, formarea
oferită.
5.Publicitate,
importanţa sa , costuri, taxele care trebuie suportate .
6.Alte serevicii
furnizate în cursul contractului, ajutorul oferit la pornirea afacerii.
7.Cheltuieli, redevenţe.
O altă opinie insista asupra următoarelor elemente:
-reputaţia
francizorului,
-analiza sectorului
caracteristic produsului (stabil sau sezonier),
-calitatea şi cantitatea
potenţialilor clienţi,
-prestigiul mărcii,
-faza ciclului de viaţă
în care se află produsul,
-stadiul cercetării
pentru crearea de înlocuitori,
-prevederi legale,
-standarde,
-complexitatea service-ului
după vânzare,
-probleme de patentare,
-calitatea personalului
francizorului,
-situaţia juridică
(procese, falimente),
-terbuie verificate
bazele de la care se porneşte în calcularea profitului estimat.
În evaluarea de catre ambele părţi,
ca obiective esenţiale de analizat, americanii au inventat cei cinci M: Men,
Materials, Market, Money,Machins. (Michel Jouhannaud , Le Franchising, Edition Hommes et
Techniques, 1974, p.105)
Practic, această informare se face prin vizite la unităţi
pilot, la sucursale , la puncte de vânzări. Se analizează proiectul de contract
pus la dispoziţie de către francizor.
Este necesar şi avizul unui expert contabil şi al unui arhitect putându-se
aprecia mai bine cheltuielile necesare.
Incorectitudinea informaţiilor sau lipsa lor atrage răspunderea
francizorului dincolo de orice intenţii dolozive.
In schimb din momentul în care
aceste informaţii au fost primite beneficiarul nu se mai poate plânge, deci
este şi un mijloc de siguranţa pentru francizor pentru a înlătura viitoare
neînţelegeriUn document preliminar trebuie s[ fie pus la dispozitia persoanei
interesate.
Conţinutul
documentului
1.Informaţii privind
întreprinderea francizorului, mai ales cu privire la vechimea şi experienţa
acumulată de reţea.
Nu poate cuprinde informaţii cu privire la know how.
2.Cu privire la reţea.
Informaţii cu privire la numărul de beneficiari ,
localizarea lor.
3.Cu privire la piaţă.
Starea actuală şi perspectivele acesteia.
4. Cu privire la
viitorul contract.
Durată, condiţii de reînnoire,, de reziliere, cesiunea contractului,
întindera exclusivităţii.
Din moment ce vărsarea unor sume sunt cerute înaintea semnării contractului
în special pentru obţinerea rezervării unei zone, prestaţiile asigurate în
contrapartidă pentru aceste sume sunt precizate într-un înscris, ca şi
obligaţiile reciproce ale părţilor în caz de ruptură a înţelegerilor.
Nu există un termen specificat în care să se îndeplineasacă
obligaţia de informare.
Selecţia beneficiarului
Şi în acest domeniu Ordonanţa 52/1997 a prevăzut câteva
reguli absolut necesare.
—
Publicitatea pentru selecţionarea
beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii
eronate.
— Documentele
publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui
beneficiar vor trebui să fie obiective şi verificabile.
— Francizorul
selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate,
respectiv: calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea
afacerii.
Francizorul,
în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză, trebuie să vegheze
la păstrarea identitaţii şi a reputaţiei reţelei de franciză.(art.14,15,17)
Pentru ca să urmeze o colaborare efectivă în cadrul
contractului este necesară o selecţie
reală a viitorilor beneficiari care vor fi ambasadori ai mărcii, ai produsului,
ai metodelor.
Selecţia trebuie făcută, în interesul ambelor părţi, pe
baza unor criterii obiective şi sigure. Francizorul este liber să încheie
contractul cu persoana care corespunde calităţilor fixate de el. Acestea
trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii altfel atentează la libera
concurenţă.
(Barthelemy Mercadal , Contrats et Droit de l’Entreprise, Ed.a 5-a, Edition
Francis Lefebvre, Paris,1997, p.515)
Viitorul beneficiar, deşi un comerciant independent, prin
incompetenţa sau proasta gestiune aduce atingere imaginii mărcii şi identităţii
reţelei.
Caracterul intuitu personae impune o alegere a beneficiarului,
în funcţie de calităţile acestuia. In cazul în care beneficiarul vinde afacerea
sa ,sau cedează o parte din părţile sociale la un terţ neagreat de către
francizor, acesta din urmă este îndreptăţit să rupă contractul.
Francizorul şi beneficiarul nu se pot cunoaşte decât în
urma unui studiu aprofundat al metodelor primului cât şi a competenţelor celui
de-al doilea.
Astfel, practica a pus la punct, în scopul de a face
posibilă familiarizarea candidatului la franciză cu reţeaua la care doreşte să
adere, un avant -contract de franciză.
Candidatul va avea astfel ocazia de a lua cunoştinţă de
funcţionarea unui centru pilot.
Pe de altă parte anumite reguli vor apăra secretul know
how –ul la care candidatul va avea acces.
Obligaţiile prevăzute în contract pot fi:
1. Obligaţia de a negocia încheierea unui contract.
2. Obligaţia de informare şi obligaţia de nonconcurenţă.
Candidatul la franciză va avea acces la anumite informaţii, metode, secrete
comerciale, de fabrică. În cazul în care contractul nu se va încheia trebuie să
existe siguranţa că acesta nu le va folosi pentru o concurenţă neloială.
3. Se varsă o sumă garanţie pentru rezervarea unei zone de excluisivitate.
În încheiere este de notat că s-au dezvoltat metode ingenioasă de
integrare a noului beneficiar în reţea.
Astfel este situaţia de Franchise-corner unde
comerciantul acceptă într-o primă ipostază să consacre un colţ al magazinului
său distribuţiei produselor francizorului, pentru ca apoi să fie extins la
întreg magazinul dacă experienţa îşi arată roadele. (Jean Beauchard ,
Droit de la distribution et de la consommation, Puf, 1996. P.193)
Comentarii