Curtea de Justiţie a Uniunii Eurpene a dat o hotărâre importantă legată de protecţia drepturilor de autor pe internet .HOTĂRÂREA CURȚII din 13 februarie 2014 în cauza C‑466/12, spune:
26 Astfel, publicul vizat de comunicarea inițială consta în totalitatea vizitatorilor potențiali ai site‑ului respectiv, deoarece, având în vedere că accesul la opere pe acest site nu era supus niciunei măsuri restrictive, toți internauții puteau, așadar, să le acceseze în mod liber.
27 În aceste condiții, este necesar să se constate că, atunci când totalitatea utilizatorilor unui alt site cărora operele în cauză le‑au fost comunicate prin intermediul unui link care poate fi accesat puteau să acceadă în mod direct la operele respective pe site‑ul pe care au fost comunicate inițial, fără intervenția administratorului celuilalt site, utilizatorii site‑ului administrat de acesta din urmă trebuie să fie considerați destinatari potențiali ai comunicării inițiale și, așadar, ca făcând parte din publicul luat în considerare de titularii drepturilor de autor atunci când au autorizat comunicarea inițială.
28 În consecință, în lipsa unui public nou, autorizarea titularilor de drepturi de autor nu se impune în cazul unei comunicări publice precum cea din litigiul principal.
29 O astfel de constatare nu poate fi repusă în discuție în cazul în care instanța de trimitere trebuie să constate – ceea ce nu reiese cu claritate din dosar – că, atunci când internauții accesează linkul respectiv, opera apare dând impresia că este afișată de pe site‑ul pe care se găsește acest link, deși provine în realitate de pe un alt site.
30 Astfel, această circumstanță suplimentară nu modifică cu nimic concluzia că furnizarea pe un site a unui link care poate fi accesat către o operă protejată publicată și accesibilă în mod liber pe un alt site are drept efect să pună opera amintită la dispoziția utilizatorilor primului site și constituie, așadar, o comunicare publică. Totuși, având în vedere că nu există un public nou, în orice caz nu se impune autorizarea titularilor de drepturi de autor în cazul unei asemenea comunicări publice.
31 În schimb, în ipoteza în care un link care poate fi accesat permite utilizatorilor site‑ului pe care se găsește acest link să eludeze măsurile restrictive luate de site‑ul pe care se găsește opera protejată în scopul de a restrânge accesul publicului numai la abonații săi și, astfel, constituie o intervenție în lipsa căreia utilizatorii menționați nu ar putea beneficia de operele difuzate, este necesar să se considere că totalitatea acestor utilizatori reprezintă un public nou, care nu a fost luat în considerare de titularii drepturilor de autor atunci când au autorizat comunicarea inițială, astfel încât autorizarea titularilor se impune în cazul unei asemenea comunicări publice. Aceasta este situația în special atunci când opera nu mai este la dispoziția publicului pe site‑ul pe care a fost comunicată inițial sau atunci când este disponibilă în continuare pe acest site numai pentru un public restrâns, în timp ce este accesibilă pe un alt site internet fără autorizarea titularilor de drepturi de autor.
32 În aceste condiții, este necesar să se răspundă la primele trei întrebări adresate că articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu constituie un act de comunicare publică, în sensul acestei dispoziții, furnizarea pe un site internet de linkuri care pot fi accesate către opere disponibile în mod liber pe un alt site internet.
Adică puteţi pune liber link-uri către alte pagini, inclusiv prin metoda "frame" (care generase în tercut multe dispute). Atenţie, însă, să nu îăncercaţi să ocoliţi prin lunk mijloacele de protecţie a conţinutului de pe site-ul de un provenite materialul!
Comentarii