Treceți la conținutul principal

Verba volant, scripta manent

Cuvintele înţelepţilor latini „vorba zboară, scrisul rămâne”, sunt pe deplin în actualitate, în orice afaceri ,personale sau legate de business.
În primul rând este o regulă de prudenţă. Oricât de multă încredere aţi avea în cuvântul unei persoane, nu trebuie să ignoraţi că în orice afacere sunt implicate mai multe persoane. Ceea ce părea a fi deja stabilit cu o anumită persoană poate să nu fie la fel sigur în raport cu alte persoană.
Ca să nu mai vorbim de obişnuita subiectivitate a oamenilor.
Din punct de vedere strict legal trebuie să ştiţi că niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei (art. 309 C.pr.civ.)
Totuşi, pentru actele încheiate în scopul unei activităţi desfăşurate cu titlul profesional se admite că actul poate fi probat şi prin martori indiferent de valoare.
Anumite acte nu pot fi încheiate decât în formă scrisă. Forma scrisă poate fi cerută sub sancţiunea nulităţii contractului.
Astfel un contract de arendare sau un contract prin care se instituie o garanţie personală (fidejusiune), contractul de ipotecă mobiliară, trebuie încheiate în mod obligatoriu în scris, altfel fiind nule. Pentru multe contracte este nevoie ca acel contract să fie încheiat nu numai în scris dar şi în formă autentică (adică în faţa unui notar)
Acestea sunt:
-          Orice contract care presupune înscrierea în cartea funciară (vânzare cumpărare imobile)
-          Vânzarea unei moşteniri,
-          Contractul de întreţinere
Pentru alte contracte forma scrisă este cerută doar pentru a putea fi probat contractul (indiferent de valoarea acestuia şi dacă este sau nu încheiat în legătură cu o activitate profesională)
Acestea sunt:
-          Contractul de tranzacţie,
-          Contractul de depozit voluntar,
-          Contractul de comision,
-          Contractul de consignaţie
-          Contractul de asigurare

-          Contractul de transport (unde înscrisul poate avea o formă simplificată, precum tichetul)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...