Cuvintele înţelepţilor latini „vorba zboară, scrisul
rămâne”, sunt pe deplin în actualitate, în orice afaceri ,personale sau legate
de business.
În primul rând este o regulă de prudenţă. Oricât de multă
încredere aţi avea în cuvântul unei persoane, nu trebuie să ignoraţi că în
orice afacere sunt implicate mai multe persoane. Ceea ce părea a fi deja
stabilit cu o anumită persoană poate să nu fie la fel sigur în raport cu alte
persoană.
Ca să nu mai vorbim de obişnuita subiectivitate a oamenilor.
Din punct de vedere strict legal trebuie să ştiţi că niciun
act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este
mai mare de 250 lei (art. 309 C.pr.civ.)
Totuşi, pentru actele încheiate în scopul unei activităţi
desfăşurate cu titlul profesional se admite că actul poate fi probat şi prin
martori indiferent de valoare.
Anumite acte nu pot fi încheiate decât în formă scrisă. Forma
scrisă poate fi cerută sub sancţiunea nulităţii contractului.
Astfel un contract de arendare sau un contract prin care se
instituie o garanţie personală (fidejusiune), contractul de ipotecă mobiliară,
trebuie încheiate în mod obligatoriu în scris, altfel fiind nule. Pentru multe
contracte este nevoie ca acel contract să fie încheiat nu numai în scris dar şi
în formă autentică (adică în faţa unui notar)
Acestea sunt:
-
Orice contract care presupune înscrierea în
cartea funciară (vânzare cumpărare imobile)
-
Vânzarea unei moşteniri,
-
Contractul de întreţinere
Pentru alte contracte forma scrisă este cerută doar pentru a
putea fi probat contractul (indiferent de valoarea acestuia şi dacă este sau nu
încheiat în legătură cu o activitate profesională)
Acestea sunt:
-
Contractul de tranzacţie,
-
Contractul de depozit voluntar,
-
Contractul de comision,
-
Contractul de consignaţie
-
Contractul de asigurare
-
Contractul de transport (unde înscrisul poate
avea o formă simplificată, precum tichetul)
Comentarii