Treceți la conținutul principal

Cum încalcă Ministerul Finanţelor legislaţia privind datele personale

Ministerul Finanţelor a dat un Ordin 1154/2014 prin care se reglementează nişte modalităţi de oferire de servicii prin intermediul comunicaţiilor electronice contribuabililor persoane fizice. Intenţia e bună în teorie, rămâne de văzut şi cum va funcţiona în practică.

Însă Ordinul ridică serioase semne de întrebare dacă respectă normele privind prelucrarea datelor personale.

Mă refer la dispoziţia cuprinsă în art. 7 alin. 2

„Acordul persoanei fizice pentru folosirea datelor sale personale în scopul acordării accesului la serviciile de comunicare electronică pentru care persoana fizică solicită autentificarea se consideră a fi implicit.”

Art. 8 din legea 667/2011, cea cu protecţia datelor personale spune:

1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:

a) persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul; sau

b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală.

(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili şi alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiţia instituirii unor garanţii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.

Prin urmare Ministerul Finanţelor nu ne cere consimţământul expres şi se află în situaţia evidentă de a încălca dispoziţia de la lit.a.

Există oare vreo altă dispoziţie cu putere de lege, care să permită asta? Codul de procedură fiscală nu spune nimic despre aşa ceva. Folosirea datelor personale pentru un serviciu electronic de informare, nu reprezintă o prelucrare a datelor absolut necesară îndeplinirii obligaţiilor legale privind obligaţiile fiscale.

În fine, nu cunosc să existe vreo aprobare specială din partea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor având Caracter Personal.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...