Proprietate imobiliară
Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru
completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi
administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, Parlamentul
României, În vigoare de la 19.10.2014, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 753 din 16.10.2014
Legea
aduce o modificare la legea10/2001 a imobilelor naţionalizate.
„Sub
sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative
şi, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise
înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune,
ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în
beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea cu sarcini sub
orice formă a bunurilor imobile - terenuri şi/sau construcţii notificate
potrivit prevederilor prezentei legi.”
O
altă prevedere importantă este modificarea la Legea nr. 24/2007 privind
reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor
Terenurile
înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri
ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi
inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după
îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.
Astfel
este eliminată o piedica legală la realizarea de construcţii pe terenuri
proprietate privată legată de existenţa unor copaci sau altor amenajări
asemănătoare.
Proceduri judiciare
Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative conexe, Parlamentul României, În vigoare de la
19.10.2014,Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din 16.10.2014
Modificările
cele mai importante aduse Codului de procedură civilă sunt în domeniul
executării silite.
Este
redefinită instanţa de execuare
Instanţa
de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data
sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului,
în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz,
sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei
circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul
sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară,
judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc
învestit de creditor.
Foarte
important încuviinţarea executării silite se va face chiar de către executorul
judecătoresc.
În
schimb, pentru toate titlurile executorii care nu sunt hotărâri judecătoreşti
se reintroduce formalitatea investirii cu formulă executorie. Investirea se va
face de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul
creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea
părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în
străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria
în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
Modificări
importante sunt aduse şi Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, în
sensul de a defini modul de executare a hotărârilor judecătoreşti în materia
contenciosului administrativ. Spre deosebire de regulile generale instanţa de
executare în materia contenciosului administrativ este instanţa care a
pronunţat hotărârea de fond.
Comentarii