Transport
Norma nr.
23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule, Autoritatea de Supraveghere Financiară –
ASF, Va intra în vigoare de la 01.01.2015, Publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 826 din 12.11.2014
Despăgubirile pentru vehicule
nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii
accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare
RCA.
Prin valoare rămasă se
înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi
valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la
data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana
păgubită face dovada radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi a
valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în
dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menţionată în
documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a
putea depăşi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Cuantumul pagubei la
vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor
avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru
materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi
înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident
de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la
care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate
pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative.
În cazul în care pentru
reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea
reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile
practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de
specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă
reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente,
piese înlocuitoare noi şi materiale.
Preţurile practicate de
unităţile de specialitate utilizate în stabilirea cuantumului pagubei nu pot fi
mai mari decât preţurile practicate de către unităţile de specialitate
autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanţii din
România ai acestora.
Prin unităţi de specialitate
se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de
activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi
de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau
executarea de lucrări de întreţinere şi de reparaţie la vehicule.
Costul reparaţiilor
efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile
de specialitate.
Dacă pentru unele părţi
componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de unităţile
de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor
din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto pentru piese de
schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din sistemele de specialitate
pentru evaluarea daunelor auto ori cu cele practicate de unităţile de
specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare.
Despăgubirile nu pot depăşi:
a) cuantumul pagubei,
valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de
despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale,
în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;
b) cuantumul pagubei, diferenţa
dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă
şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul
unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării
vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.
Dauna totală se defineşte ca
fiind situaţia în care cuantumul pagubei depăşeşte 75% din valoarea vehiculului
la data producerii evenimentului.
În cazul unei daune majore,
asigurătorul RCA are obligaţia de a comunica în scris păgubitului, în termen de
10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi
acordată, precum şi modul de calcul al acesteia.
Se defineşte dauna majoră ca
fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza
sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depăşeşte 75% din
valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
Valoarea vehiculului la data
producerii accidentului se stabileşte pa baza valorilor de piaţă ale unor
vehicule de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice şi dotări, an de
fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere
comparabile.
Valoarea de piaţă a unui
vehicul se stabileşte pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea
vehiculelor înmatriculate permanent în România, precum şi în baza oricăror
documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului
suferit.
În cazul vehiculelor
înmatriculate în alte state sau al celor care nu sunt înmatriculate permanent
în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte
pe baza valorilor de piaţă din statul în care vehiculul este sau a fost ultima
dată permanent înmatriculat, precum şi în baza oricăror documente prezentate de
către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit.
Se acordă despăgubiri şi
pentru:
1. acoperirea cheltuielilor
făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a
accidentului şi dacă sunt probate cu documente justificative;
2. în cazul vehiculelor
avariate care nu se mai pot deplasa prin forţa proprie:
a) acoperirea cheltuielilor
de transport al vehiculului la unitatea de specialitate din România cea mai
apropiată de locul accidentului care poate face reparaţia sau la locul cel mai
apropiat de adăpostire a vehiculului;
b) cheltuielile de transport
până la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul
avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul
- clasa economic;
c) cheltuielile de transport
al mărfurilor aflate în vehicul, inclusiv în remorca/semiremorca tractată de
acesta, până la destinaţie;
d) cheltuielile prevăzute la
lit. a)-c) trebuie probate cu documente justificative.
În cazul persoanei păgubite
cu domiciliul/sediul în străinătate, deţinătoare a vehiculului înmatriculat în
străinătate, cuantumul despăgubirii se stabileşte astfel:
1. dacă reparaţia s-a
efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul
reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere
avariile constatate de asigurător, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate
cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin
dinamica accidentului;
2. în cazul în care
reparaţia s-a făcut în România şi se solicită plata despăgubirii în valută,
calcularea în valută a costurilor reparaţiei, stabilite în lei, se face la
cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la
data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparaţie;
3. în cazul în care se
solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul
pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurător, avându-se în
vedere constatările făcute de autorităţile publice competente, cumulul de
elemente reţinute din descrierea accidentului, care rezultă din constatarea
amiabilă de accident, cercetările efectuate de asigurător în legătură cu
dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul,
documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel păgubit.
Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data
propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi acceptate de
aceasta;
4. în cazul în care se
solicită plata în lei a despăgubirii stabilite în valută, se va calcula
echivalentul în lei al acesteia, la cursul de schimb al pieţei valutare
comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către
asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
5. calcularea în valută a
limitelor privind cuantumul despăgubirilor se face la cursul de schimb al
pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii
accidentului.
Proceduri judiciare
Decizia nr.
10/2014 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova -
Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.259/95/2013 privind pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 47
alin. (2) din Legea nr. 76/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ, În
vigoare de la 14.11.2014, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 832 din
14.11.2014.
Admite sesizarea formulată
de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.259/95/2013
privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de
interpretare a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Stabileşte că "termenul
general de prescripţie legal" din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea
nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, respectiv art. 2.517 din Codul
civil.
Decizia nr.
21/2014 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Târgu Mureş,
dispusă prin Încheierea de şedinţă din 4 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr.
7.269/320/2011 prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se
solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri
prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ, În vigoare de la 13.11.2014, Publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 829 din 13.11.2014.
Admite sesizarea formulată
de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie, în Dosarul nr. 7.269/320/2011 prin care se solicită pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept în
sensul dacă "art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretat că legea
penală mai favorabilă este aplicabilă, în cazul infracţiunilor săvârşite
anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv şi
faţă de care s-a împlinit prescripţia răspunderii penale până la data de 20 mai
2014 în interpretarea dată prin Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, însă faţă de care prescripţia răspunderii penale nu este
împlinită, în interpretarea dată aceluiaşi text legal prin decizia nr. 265/2014
a Curţii Constituţionale".
Stabileşte că dispoziţiile
art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv în materia
prescripţiei răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este
aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014
care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr.
265/2014 a Curţii Constituţionale.
Decizia nr.
4/2014 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de
conducere al Curţii de Apel Braşov privind interpretarea şi aplicarea unitară a
dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedură
penală, în sensul de a stabili care dispoziţii sunt aplicabile, respectiv dacă
şedinţa de judecată prin care este soluţionată, în cursul urmăririi penale şi
în procedura de cameră preliminară, contestaţia formulată împotriva încheierii
judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind
măsurile preventive are loc în camera de consiliu sau se desfăşoară în şedinţă
publică şi dacă hotărârea adoptată este o încheiere sau o decizie, Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ, În vigoare de la 11.11.2014, Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 821 din 11.11.2014
Admite recursul în interesul
legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în
consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea unitară a
dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedură
penală stabileşte că în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră
preliminară contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi
libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la
măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere
motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.
Comentarii