Treceți la conținutul principal

Incompatibilitate absolută. Cazuri la care legiuitorul nu s-a gandit

Art. 41din NCPC instituie câteva cazuri de incompatibilitate absolută.


"(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.


(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză."


Deşi legiuitorul a dorit să fie exhaustiv în a "prinde" toate situaţiile în care judecătorul ar fi în situaţia de a se pronunţa de două ori în aceeaşi cauză, şi a le evita să se producă în practică, câteva situaţii însă nu sunt cuprinse în această reglemenatre.

De exemplu, dacă un judecător a judecat o cauză în apel sau recurs, a pronunţat o hotărâre cu trimitere pentru rejudecare, şi primeşte din nou dosarul în apel sau recurs, nu pare să se afle într-o situaţie de incompatibilitate absolută. Pentru că textul nu se referă la judecătorii care au pronunţat o hotărâre în apel sau recurs.

Sau un judecător care a pronunţat o hotărâre în apel sau recurs şi primeşte spre judecare un dosar separat constituit în aceeaşi cauză datorită faptului că o parte a declarat mau târziu un apel sau recurs (sunt situaţii în care din diverse motive hotărârea ajunge să se comunice mai târziu unei părţi, care poate declara, prin urmare, apelul sau recursul la o mare distanţă în timp faţă de cealaltă parte) poate judeca acest nou dosar. Din nou răspunsul pare a fi afirmativ pentru că textul din art. 41 nu cuprinde o astfel de situaţie.

Şi... da, nici nu se pune problema de incompatibilitate în cazul judecătorului care a judecat cauza şi primeşte spre judecare contestaţia la executare unde titlul executoriu este chiar hotărârea pe care a pronunţat-o.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...