Treceți la conținutul principal

Incompatibilitate absolută. Cazuri la care legiuitorul nu s-a gandit

Art. 41din NCPC instituie câteva cazuri de incompatibilitate absolută.


"(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.


(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză."


Deşi legiuitorul a dorit să fie exhaustiv în a "prinde" toate situaţiile în care judecătorul ar fi în situaţia de a se pronunţa de două ori în aceeaşi cauză, şi a le evita să se producă în practică, câteva situaţii însă nu sunt cuprinse în această reglemenatre.

De exemplu, dacă un judecător a judecat o cauză în apel sau recurs, a pronunţat o hotărâre cu trimitere pentru rejudecare, şi primeşte din nou dosarul în apel sau recurs, nu pare să se afle într-o situaţie de incompatibilitate absolută. Pentru că textul nu se referă la judecătorii care au pronunţat o hotărâre în apel sau recurs.

Sau un judecător care a pronunţat o hotărâre în apel sau recurs şi primeşte spre judecare un dosar separat constituit în aceeaşi cauză datorită faptului că o parte a declarat mau târziu un apel sau recurs (sunt situaţii în care din diverse motive hotărârea ajunge să se comunice mai târziu unei părţi, care poate declara, prin urmare, apelul sau recursul la o mare distanţă în timp faţă de cealaltă parte) poate judeca acest nou dosar. Din nou răspunsul pare a fi afirmativ pentru că textul din art. 41 nu cuprinde o astfel de situaţie.

Şi... da, nici nu se pune problema de incompatibilitate în cazul judecătorului care a judecat cauza şi primeşte spre judecare contestaţia la executare unde titlul executoriu este chiar hotărârea pe care a pronunţat-o.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...