Treceți la conținutul principal

Safe Harbour a decedat

photo By Conor Luddy, unsplash.com/
Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Schrems v. Autoritatea pentru Protecția Datelor din Irlanda (cazul C 362/2014) a stabilit că proceduta Safe Harbour încalcă regulile europene privind protecția datelor personale.
Safe Harbour este, sau mai bine zis era, o facilitate acordată firmelor americane, care practic printr-o simplă declarație erau considerate a respecta normle europene în domeniul protecției datelor personale și astfel puteau să opereze pe piața europeană, prelucrând date personale ale cetățenilor europeni, fără alte formalități.
Desigur hotărârea produce o situație de incertitudine în legătură cu transferul de date personale între firmele din Europa și cele din SUA.
Totuși, care sunt efectele practice?
Trebuie ținut seama că această hotărâre este una de interpretare. Aceasta nu înseamnă că ea implică sancțiuni concrete care se vor aplica de mâine de către autorități.
Pe de altă parte o serie de transferuri de date sunt implict considerate ca legale precum informații necesare pentru executarea unui contract, transferuri de date care sunt făcute în interesul persoanei ale cărei date sunt astfel prelucrate, sau transferuri de date legate de îndeplinirea unor obligații legale.
În cazul firmelor mari, în principal în cazul firmlor americane care dețim filiale în Europa și care transferă date în mod curent legate de activitatea lor implementarea modelului de obligații produs de Uniunea Europeană sub denumirea de Binding Corporate Rules poate fi opțiunea cea mai bună și care poate feri de interpretări ulterioare nefavorabile.
Anonimizarea datelor personale poate fi o altă soluție.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...