Noul cod de procedură civilă a introdus prin art.112 alin.2 o instituţie necesară şi anume cea a "pârâtului fictiv", adică a persoanei chemate în judecată, alături de alte persoane, doar de dragul de a forţa o anumită competenţă (teritorială de regulă) a instanţei.
Noul cod de procedură permite instanţei de judecată să verifice la cererea pârţilor dacă nu este cazul de avea un pârât fictiv în proces.
Totuşi trebuie manifestată oarecare atenţie în legătură cu această situaţie. Simplul fapt al invocării art.112 alin. 2 din NCPC nu atrage decât o eventuală respingere a acţiunii faţă de pârâtul fictiv. Odată cu invocarea acestei situaţii trebuie ridicată şi excepţia lipsei de competenţă teritorială a instanţei, căci, altfel, instanţa, nu va putea ridica (de regulă competenţa teritorială nu e de ordine publică) ea înseşi din oficiu această excepţie şi cauza va rămâne să se judece la aceeaşi instanţă.
Noul cod de procedură permite instanţei de judecată să verifice la cererea pârţilor dacă nu este cazul de avea un pârât fictiv în proces.
Totuşi trebuie manifestată oarecare atenţie în legătură cu această situaţie. Simplul fapt al invocării art.112 alin. 2 din NCPC nu atrage decât o eventuală respingere a acţiunii faţă de pârâtul fictiv. Odată cu invocarea acestei situaţii trebuie ridicată şi excepţia lipsei de competenţă teritorială a instanţei, căci, altfel, instanţa, nu va putea ridica (de regulă competenţa teritorială nu e de ordine publică) ea înseşi din oficiu această excepţie şi cauza va rămâne să se judece la aceeaşi instanţă.
Comentarii