De curând Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat într-un caz important și anume Microsoft Mobile et al. v. SIAE cazul (C-110/15). Acesta ridica chestiunea legalității sistemului de redevențe pentru copia privată din Italia.
Pentru cei mai puțini cunoscători, trebuie spus că în toate țările din Europa se percepe un fel de taxă (redevență) obligatorie din prețul vânzărilor de aparate care sunt susceptibile de a servi la copierea de opere protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe. De exemplu pentru că tableta dumneavoastră poate copia un fișier muzical este catalogată ca un astfel de dispozitiv și se plătește o mică contribuție obligatorie de către comerciantul care vă vinde tableta.
Contribuția este încasată de niște entități numite Organisme de Gestiune Colectivă, care, cel puțin teoretic, distribuie acești bani către autorii și interpreții operelor respective.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că deși aceste aparate sunt susceptibile să servească pentru realizarea de copii private, totuși, uneori, este evident că altul este scopul destinației lor. Astfel că este considerat normal să existe proceduri clare și nediscriminatorii prin care să se poată stabili dacă nu cumva pentru anumite cazuri, fiind exclusă utilizarea pentru realizarea de astfel de copii, trebuie aceste aparate excluse și de la plata acestei redevențe obligatorii.
În prezent aceste redevențe în România pentru copia privată aferentă înregistrărilor sonore și audiovizuale se plătește conform Decizie nr. 61 din 24/04/2009 pentru publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 13/05/2009. Care nu conține astfel de proceduri așa cum susține Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Deci, când se pune și la noi în ordine legislația?
Pentru cei mai puțini cunoscători, trebuie spus că în toate țările din Europa se percepe un fel de taxă (redevență) obligatorie din prețul vânzărilor de aparate care sunt susceptibile de a servi la copierea de opere protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe. De exemplu pentru că tableta dumneavoastră poate copia un fișier muzical este catalogată ca un astfel de dispozitiv și se plătește o mică contribuție obligatorie de către comerciantul care vă vinde tableta.
Contribuția este încasată de niște entități numite Organisme de Gestiune Colectivă, care, cel puțin teoretic, distribuie acești bani către autorii și interpreții operelor respective.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că deși aceste aparate sunt susceptibile să servească pentru realizarea de copii private, totuși, uneori, este evident că altul este scopul destinației lor. Astfel că este considerat normal să existe proceduri clare și nediscriminatorii prin care să se poată stabili dacă nu cumva pentru anumite cazuri, fiind exclusă utilizarea pentru realizarea de astfel de copii, trebuie aceste aparate excluse și de la plata acestei redevențe obligatorii.
În prezent aceste redevențe în România pentru copia privată aferentă înregistrărilor sonore și audiovizuale se plătește conform Decizie nr. 61 din 24/04/2009 pentru publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 13/05/2009. Care nu conține astfel de proceduri așa cum susține Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Deci, când se pune și la noi în ordine legislația?
Comentarii