Decizia nr. 18/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 10.150/99/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ÎCCJ, Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 30.09.2016
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 1.324, 1.325 şi 1.326 din Codul civil, republicat, pot fi aplicate în întregirea dispoziţiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor de muncă.
În interpretarea art. 55 lit. c) şi art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocată până la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind supus exigenţelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de concediere).
Din păcate față de această decizie nu pot să spun decât că în practică va aduce numai complicații, iar din punct de vedere juridic este eronată.
De pildă, ce vom face dacă facem o decizie de concediere, omul e în perioada de preaviz, dar ne răzgândim. Până acum era simplu, revocai decizia de concediere și toată lumea era fercită. În logica acestei decizii a ICCJ trebuie să treacă preavizul să-l dai pe om afară și apoi să faci un alt contract de muncă.
Dar să privim din cealată perspectivă. Se enervează salariatul și își dă demisia. Tot act unilateral dacă ar fi să ne luăm după logica ICCJ. A doua zi se calmează și vine la șef și zice că îi pare rău, a fost la nervi etc. Șeful e om înțelegător altfel. Ce facem, îl dăm pe om afară și apoi îi facem un nou contract de muncă?
Sună evident nepractic, deci ceva e în neregulă.
În neregulă este calificarea deciziei de desfacere a contractului de muncă ca fiind un act unilateral. Actul unilateral este actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său (art. 1324 NCC). Ceea ce decizia de concediere nu este. Aceasta este un act în executarea unui contract, contractul de muncă. La momentul semnării contractului salariatul și-a dat consimțământul ca angajatorul său să poată pune capăt contractului său și prin metoda concedierii. Dacă vreți, e o clauză de denunțare unilaterală inclusă, subînțeleasă, în contractul de muncă. Deci nu e un act unilateral, alături de manifestarea de voință a autorului său, anagajatorul care semnează decizia de concediere, există și manifestarea de voință a salariatului care, când a semnat contractul de muncă, și-a asumat toate implicațiile acestuia, inclusiv posibilitatea ca angajatorul să emită o decizie de concediere.
Comentarii