Cum veți reacționa dacă un fost angajat vă cere să i se
aplice dreptul de a fi uitat (de a-i fi șterse datele) în lumina Regulamentului
general privind datele personale (GDPR)?
Trebuie șterse datele?
Răspunsul este că în majoritatea situațiilor nu!
1.
O situație în care se pune problema ștergerii
datelor este aceea că datele nu mai sunt necesare. Însă legislația românească prevede un termen
lung privind arhivarea informațiilor privind executarea unui contract de muncă
de 50 de ani. Deci chiar legea ne spune că aceste date sunt necesare cel puțin
50 de ani.
2.
Dacă datele au fost obținute pe baza
consimțământului persoanei vizate, este obligatorie ștergerea lor la cerere.
Însă în cazul angajaților majoritatea datelor nu sunt obținute în baza
consimțământului, ci în baza unor obligații legale. Deci nu vor fi șterse la
cerere. Doar pentru unele date solicitate pentru acordarea unor beneficii
speciale pentru angajați, dacă este cazul, se poate pune problema colectării
lor pe bază de consimțământ.
3.
Se mai poate pune problema ștergerii datelor
dacă datele au fost colectate în interesul legitim al companiei. Este o
situație rar întâlnită în practică, deoarece majoritatea datelor nu sunt
colectate pentru interesul legitim al companiei ci pentru executarea
contractului de muncă și pentru îndeplinirea unor obligații legale.
4.
O altă situație în care ar trebui să ștergeți
datele este dacă prelucrarea lor este ilegală. Dar aceasta nu mai ține de
cererea fostului angajat, ci este un principiu general că datele obținute
ilegal trebuie șterse.
5.
Trebuie verificat și dacă nu există vreo normă
imperativă care să impună ștergerea unor anumite categorii de date.
6.
O altă situație este cea a datelor obținute de
la copii. În înțelesul Regulamentului majoratul din perspectiva prelucrării
datelor personale se petrece la 16 ani. Conform dreptului românesc se pot
încheia contracte de muncă cu minori începând cu 15 ani. Totuși situația nu
pare să aibă o aplicabilitate prea largă în practică.
Comentarii