Treceți la conținutul principal

Angajații și dreptul de a fi uitat


Cum veți reacționa dacă un fost angajat vă cere să i se aplice dreptul de a fi uitat (de a-i fi șterse datele) în lumina Regulamentului general privind datele personale (GDPR)?

Trebuie șterse datele?

Răspunsul este că în majoritatea situațiilor nu!



1.       O situație în care se pune problema ștergerii datelor este aceea că datele nu mai sunt necesare.  Însă legislația românească prevede un termen lung privind arhivarea informațiilor privind executarea unui contract de muncă de 50 de ani. Deci chiar legea ne spune că aceste date sunt necesare cel puțin 50 de ani.

2.       Dacă datele au fost obținute pe baza consimțământului persoanei vizate, este obligatorie ștergerea lor la cerere. Însă în cazul angajaților majoritatea datelor nu sunt obținute în baza consimțământului, ci în baza unor obligații legale. Deci nu vor fi șterse la cerere. Doar pentru unele date solicitate pentru acordarea unor beneficii speciale pentru angajați, dacă este cazul, se poate pune problema colectării lor pe bază de consimțământ.

3.       Se mai poate pune problema ștergerii datelor dacă datele au fost colectate în interesul legitim al companiei. Este o situație rar întâlnită în practică, deoarece majoritatea datelor nu sunt colectate pentru interesul legitim al companiei ci pentru executarea contractului de muncă și pentru îndeplinirea unor obligații legale.

4.       O altă situație în care ar trebui să ștergeți datele este dacă prelucrarea lor este ilegală. Dar aceasta nu mai ține de cererea fostului angajat, ci este un principiu general că datele obținute ilegal trebuie șterse.

5.       Trebuie verificat și dacă nu există vreo normă imperativă care să impună ștergerea unor anumite categorii de date.

6.       O altă situație este cea a datelor obținute de la copii. În înțelesul Regulamentului majoratul din perspectiva prelucrării datelor personale se petrece la 16 ani. Conform dreptului românesc se pot încheia contracte de muncă cu minori începând cu 15 ani. Totuși situația nu pare să aibă o aplicabilitate prea largă în practică.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...