Treceți la conținutul principal

Angajații și dreptul de a fi uitat


Cum veți reacționa dacă un fost angajat vă cere să i se aplice dreptul de a fi uitat (de a-i fi șterse datele) în lumina Regulamentului general privind datele personale (GDPR)?

Trebuie șterse datele?

Răspunsul este că în majoritatea situațiilor nu!



1.       O situație în care se pune problema ștergerii datelor este aceea că datele nu mai sunt necesare.  Însă legislația românească prevede un termen lung privind arhivarea informațiilor privind executarea unui contract de muncă de 50 de ani. Deci chiar legea ne spune că aceste date sunt necesare cel puțin 50 de ani.

2.       Dacă datele au fost obținute pe baza consimțământului persoanei vizate, este obligatorie ștergerea lor la cerere. Însă în cazul angajaților majoritatea datelor nu sunt obținute în baza consimțământului, ci în baza unor obligații legale. Deci nu vor fi șterse la cerere. Doar pentru unele date solicitate pentru acordarea unor beneficii speciale pentru angajați, dacă este cazul, se poate pune problema colectării lor pe bază de consimțământ.

3.       Se mai poate pune problema ștergerii datelor dacă datele au fost colectate în interesul legitim al companiei. Este o situație rar întâlnită în practică, deoarece majoritatea datelor nu sunt colectate pentru interesul legitim al companiei ci pentru executarea contractului de muncă și pentru îndeplinirea unor obligații legale.

4.       O altă situație în care ar trebui să ștergeți datele este dacă prelucrarea lor este ilegală. Dar aceasta nu mai ține de cererea fostului angajat, ci este un principiu general că datele obținute ilegal trebuie șterse.

5.       Trebuie verificat și dacă nu există vreo normă imperativă care să impună ștergerea unor anumite categorii de date.

6.       O altă situație este cea a datelor obținute de la copii. În înțelesul Regulamentului majoratul din perspectiva prelucrării datelor personale se petrece la 16 ani. Conform dreptului românesc se pot încheia contracte de muncă cu minori începând cu 15 ani. Totuși situația nu pare să aibă o aplicabilitate prea largă în practică.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...