Semnal 06.08.2018 - Legea privind protecția datelor și noutăți privind transmiterea dreptului de proprietate

Photo by Aaron Burden on Unsplash

Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), În vigoare de la 31 iulie 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 651 din 26 iulie 2018.

Având în vedere că Regulamentul general privind protecția datelor lasă statelor membre dreptul de a emite reglementări interne raportat la câtva domenii legate de protecția datelor, iată că Parlamentul României a emis o astfel de lege.

Ce aduce aceasta nou.

În primul rând se dă o definiție largă îndeplinirii unor sarcini de interes public, fiind incluse activităţi ale partidelor politice sau ale organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, ale organizaţiilor neguvernamentale, care servesc realizării obiectivelor prevăzute de dreptul constituţional sau de dreptul internaţional public ori funcţionării sistemului democratic, incluzând încurajarea participării cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor şi a pregătirii politicilor publice, respectiv promovarea principiilor şi valorilor democraţiei. Aceasta va face ca aceste organizații să poată invoca un regim mai favorabil privind prelucrarea datelor personale.

Controversată este și dispoziția de la art. 3”  Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a datelor privind sănătatea, în scopul realizării unui proces decizional automatizat sau pentru crearea de profiluri, este permisă cu consimţământul explicit al persoanei vizate sau dacă prelucrarea este efectuată în temeiul unor dispoziţii legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei vizate”.

Este definită noțiunea de  număr de identificare naţional - numărul prin care se identifică o persoană fizică în anumite sisteme de evidenţă şi care are aplicabilitate generală, cum ar fi: codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate, numărul paşaportului, al permisului de conducere, numărul de asigurare socială de sănătate.

Prelucrarea unui număr de identificare naţional, inclusiv prin colectarea sau dezvăluirea documentelor ce îl conţin, în scopul prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. f) din Regulamentul general privind protecţia datelor, respectiv al realizării intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terţă, se efectuează cu instituirea de către operator a următoarelor garanţii: 

   a) punerea în aplicare de măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru respectarea, în special, a principiului reducerii la minimum a datelor, precum şi pentru asigurarea securităţii şi confidenţialităţii prelucrărilor de date cu caracter personal, conform dispoziţiilor art. 32 din Regulamentul general privind protecţia datelor; 

   b) numirea unui responsabil pentru protecţia datelor, în conformitate cu prevederile art. 10 din prezenta lege; 

   c) stabilirea de termene de stocare în funcţie de natura datelor şi scopul prelucrării, precum şi de termene specifice în care datele cu caracter personal trebuie şterse sau revizuite în vederea ştergerii; 

   d) instruirea periodică cu privire la obligaţiile ce le revin a persoanelor care, sub directa autoritate a operatorului sau a persoanei împuternicite de operator, prelucrează date cu caracter personal.

Concluzia este că prelucrarea numerelor de identificare naționale trebuie analizată de către fiecare operator cu atenție la scopul acelei prelucrări, și restrânsă la prelucrările care sunt absolut necesare (obligații legale, executarea contractelor).

În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice şi/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă: 

   a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate; 

   b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor; 

   c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare; 

   d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi 

   e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate. 

Controversată este și dispoziția din art. 7: ”în vederea asigurării unui echilibru între dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare poate fi efectuată, dacă aceasta priveşte date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată,...”.

Formularea poate conduce la o aplicare foarte restrictivă privind știrile.

De asemenea, legiuitorul român se arată foarte „milos” cu autoritățile publice în ceea ce privește sancționarea pentru încălcarea regulilor. Acestea primesc mai întâi un avertisment și un plan de remediere. Chiar și dacă nu se conformează acestuia amenzile sunt mai mici decât cele prevăzute pentru restul operatorilor. Aceasta opțiune este criticabilă, deoarece autoritățile publice sunt cei mai mari prelucrători de date personale, și multe din ele sensibile, iar impactul asupra drepturilor persoanelor poate fi catastrofal în caz de nerespectare a obligațiilor ce le revin de către autoritățile publice.

Legea nr. 185/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2018 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, În vigoare de la 26 iulie 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil, ca urmare a reorganizării persoanei juridice, se vor înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat de constatare a transferului prin reorganizare ca urmare a fuziunii sau absorbţiei, denumit certificat de reorganizare, încheiat de un notar public în funcţie în România, prin care se constată transmisiunea bunului imobil în temeiul hotărârii adunării generale a acţionarilor/deciziei asociatului unic prin care se aprobă fuziunea/divizarea, al hotărârii instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii acestei operaţiuni, precum şi al dovezii de înregistrare la registrul comerţului a fuziunii/divizării. 

Certificatul de reorganizare va cuprinde constatările notarului public cu privire la persoana juridică reorganizată, bunurile care se transferă din patrimoniul persoanei reorganizate, persoana juridică în patrimoniul căreia se transferă bunurile. 

Pentru eliberarea certificatului de reorganizare, notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare. În situaţia în care, ulterior emiterii certificatului de reorganizare, se constată că în patrimoniul persoanei juridice reorganizate mai există şi alte bunuri, notarul public va putea emite un certificat suplimentar în care se vor menţiona aceste bunuri. Competenţa de emitere a certificatului de reorganizare aparţine notarului public de la sediul persoanei/persoanelor juridice.

Legea nr. 191/2018 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, În vigoare de la 27 iulie 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 642 din 24 iulie 2018.

Persoanele juridice care desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul şi cu ridicata, aşa cum acestea sunt definite de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele care desfăşoară activităţi de prestări de servicii, care realizează anual o cifră de afaceri mai mare de 50.000 euro în echivalent lei, au obligaţia să accepte ca mijloc de plată şi cardurile de debit, şi cardurile de credit prin intermediul unui terminal POS şi/sau al altor soluţii moderne de acceptare.

Instutițiile acceptatoare (băncile) sunt obligate (sub sancțiunea amenzilor) să instaleze echipamente de acceptare a plăților electronice. Adică orice posibil fraudator de plății electronice poate obliga banca să-i instaleze un terminal POS (terminal de plăți electronice). Că așa s-a gândit legiuitorul român.

Ordinul nr. 1825/2018 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 107 "Declaraţie informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private", În vigoare de la 25 iulie 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 25 iulie 2018.

Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale În vigoare de la 24 august 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 647 din 25 iulie 2018

Amenzile se vor plăti în cont unic.

Legea nr. 195/2018 privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie , În vigoare de la 30 iulie 2018, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 654 din 27 iulie 2018.