Treceți la conținutul principal

Directiva 2019/770 si probleme GDPR


De la 1 ianuarie 2022 (mai e ceva mai mult de jumătate de an) va intra în vigoare A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale.

Din punctul de vedere al GDPR aceasta atinge o problemă delicată privind prelucrarea datelor personale și anume cea a situațeiei în care produse sat servicii digitale sunt oferite ăn schimbul datelor personale.

Trebuie spus că Directiva nu oferă un răspuns suficient de precis la această situație, urmând ca autorităților naționale să le revină un rol important în a aduce detalii și precizări în această direcție. România încă nu a implementat această Directivă în legislația națională.

Deoarece principala bază legală pentru prelucrarea datelor în aceste situațiie este consimțământul consumatorului, este îndeobște recunoscut dreptul furnizorul bunurilor digitale sau serviciilor digitale de a înceta contractul dacă consumatorul îți retrage consimțământul privind prelucrarea datelor.

Totuși această situație ridică multe probeleme care au nevoie de o abordare mult mai detaliată. Ce se întâmplă cu conținutul digital deja livrat? Ce se întâmplă cu ceea ce a fost produs cu ajutorul serviciilor digitale de către consumator?

Se poate pune și problema continuării prelucrării datelor din perpectiva interesului legitim, însă interesul economic pur și simplu nu pare o justificare suficientă.

Deoarace probabil mai multe țări vor implementa în legislația națională această directivă încă în perioada aceasta, și în mod sigur și România va face acest lucru (cum am fost obșnuiți în practica națională „pe ultima sută de metri”) cei care fac comerț electronic cu conținut digital și servicii digitale trebuie să ia deja în considerație adaptarea politicilor ținând seamă de această Directivă.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...