De la 1 ianuarie 2022 (mai e ceva mai mult de jumătate de an) va intra în vigoare A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale.
Din punctul de vedere al GDPR aceasta atinge o problemă delicată privind prelucrarea datelor personale și anume cea a situațeiei în care produse sat servicii digitale sunt oferite ăn schimbul datelor personale.
Trebuie spus că Directiva nu oferă un răspuns suficient de precis la această situație, urmând ca autorităților naționale să le revină un rol important în a aduce detalii și precizări în această direcție. România încă nu a implementat această Directivă în legislația națională.
Deoarece principala bază legală pentru prelucrarea datelor în aceste situațiie este consimțământul consumatorului, este îndeobște recunoscut dreptul furnizorul bunurilor digitale sau serviciilor digitale de a înceta contractul dacă consumatorul îți retrage consimțământul privind prelucrarea datelor.
Totuși această situație ridică multe probeleme care au nevoie de o abordare mult mai detaliată. Ce se întâmplă cu conținutul digital deja livrat? Ce se întâmplă cu ceea ce a fost produs cu ajutorul serviciilor digitale de către consumator?
Se poate pune și problema continuării prelucrării datelor din perpectiva interesului legitim, însă interesul economic pur și simplu nu pare o justificare suficientă.
Deoarace probabil mai multe țări vor implementa în legislația națională această directivă încă în perioada aceasta, și în mod sigur și România va face acest lucru (cum am fost obșnuiți în practica națională „pe ultima sută de metri”) cei care fac comerț electronic cu conținut digital și servicii digitale trebuie să ia deja în considerație adaptarea politicilor ținând seamă de această Directivă.
Comentarii