Deşi problema aplicării în timp a dispoziţiilor de drept procesual referitoare la regimul căilor de atac este reglementată de art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, în cazul special în care norma procesuală este înlăturată din ordinea juridică ca urmare a declarării neconstituţionalităţii sale, Curtea Constituţională a dezvoltat o jurisprudenţă clară, explicită, neechivocă şi general obligatorie prin care a statuat că, într-o astfel de situaţie, nu sunt incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, ci chestiunea trebuie rezolvată strict prin prisma efectului general obligatoriu al deciziei de neconstituţionalitate, aceasta fiind o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 - paragraful 63 şi Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 - paragraful 76). Curtea Constituţională a statuat în principiu că, într-o astfel de situaţie, atunci când este vorba de un raport juridic neepuizat, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor, această din urmă teză fiind, în accepţiunea sa, singura de ordin constituţional.
Din motivarea unei decizii de respingere ÎCCJ - Decizie nr. 63/2021 din 27 septembrie 2021
Comentarii