Treceți la conținutul principal

Modificări la Legea dreptului de autor (1)


Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost modificată în mod substanțial prin Legea nr. 69/2022. Deoarece modificările sunt numeroase și privesc mai multe domenii, le voi aborda separat pe câte o temă.


O primă modificare importantă vine din DIRECTIVEI (UE) 2019/789 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 aprilie 2019 de stabilire a normelor privind exercitarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, aplicabile anumitor transmisii online ale organismelor de radiodifuziune și anumitor retransmisii ale programelor de televiziune și radio și de modificare a Directivei 93/83/CEE a Consiliului.

Directiva a apărut ca o necesitate observând că programele de televiziune (dar și radio) nu mai sunt retransmise doar în modurile clasice cablu și satelit, ci au și alte modalități, în special fiind vorba de internet. În plus se observă și interesul radiodifuzorilor de a-și transmite programele pe internet ca activitate auxiliară celei tradiționale de televiziune, și era util să apară o reglementare care să faciliteze astfel de transmisii (denumite serviciu auxiliar).

Astfel apare un nou mod de exploatare a operelor și anume „retransmisia” care acoperă orice preluare simultană de programe ale radiodifuzorilor, dincolo de clasica retransmise prin cablu, deja reglementată.

Trebuie reținut că pentru a se bucura de facilitățile prevăzute de noua reglementare retransmisia prin internet trebuie să se facă într-un mediu gestionat. Aceasta înseamnă că numai retransmisia către utilizatori care pot fi identificați, cu un acces acordat prin mijloace controlate la serviciul de retransmisie (gen cont nominal cu parolă) va fi protejată de noile dispoziții.

 În ce privește retransmisia propriilor se introduce facilitatea tării de origine. Aceasta înseamnă că pentru programe programele de radio retransmise simultan prin orice rețea, și pentru programele de televiziune știri sau programe produce chiar de către radiodifuzor se consideră că acestea sunt retransmise numai în țara de origine a radiodifuzorului. Aceasta este o mare facilitate pentru reglarea drepturilor de autor și drepturilor conexe presupuse de această retransmisie.

În ce privește retransmisia (cea făcută de către terți, nu de radiodifuzor) marea facilitate este că dreptul de autor și conexe implicate vor fi gestionate de către organismele de gestiune colectivă, dreptul de exploatare prin retransmisie devenind un drept care se gestionează obligatoriu prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

Trebuie însă notat că autorizarea în sine a retransmisiei programului de către radiodifuzor rămâne un drept care va fi gestionat de radiodifuzor.

Directiva prevede și transmisia de programe prin introducere directă. Introducerea directă este ipoteza în care un distribuitor de programe retransmite un program al unui radiodifuzor, dar acel program nu este transmis simultan de radiodifuzor. Desigur este o ipoteză distinctă de retransmisie, însă directiva europeană aduce prea puține elemente care să delimiteze în mod pragmatic o astfel de ipoteză de simpla retransmisie. 

Legiuitorul român pare și el cam nesigur cum trebuie să procedeze cu această „introducere directă”. Deși în Directivă introducerea directă este o comunicare publică și se folosește această calificare și în Legea română, introducerea directă este inclusă totuși de legiuitorul român în înțelesul noțiunii de radiodifuzare.

La nivel pragmatic legiuitorul român ajunge să spună că organismul de radiodifuziune trebuie să obțină autorizarea pentru radiodifuzare și concomitent distribuitorul va trebui să obțină drepturile pentru comunicare publică. ceea ce nu era probabil intenția Directivei care vorbea de un act de comunicare publică unic în cazul „introducerii directe”, act unic la care participa atât radiodifuzorul cât și distribuitorul. Cu consecințe în sensul că dacă radiodifuzarea este un drept gestionat obligatoriu prin organismele de gestiune colectivă, comunicarea publică rămâne doar parțial acoperită în acest sens. Și probabil intenția directivei  era să faciliteze astfel de sisteme de transmisie de programe, intenției care se împlinește numai parțial în modul în care a înțeles să transpună legiuitorul român directiva.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...