Juristul Casei

Ținând seama de practicile sălilor de sport de la noi, o speță intereantă vine din Danemarca. Autoritatea locală în domeniul datelor personale, Datatilsynet, a găsit că operatorul unor săli de sport, Sporting Health Club Scandinavia, care solicita recunoașterea facială a abonaților pentru accesul în sală, a încălcat GDPR. Autoritatea a considerat că în sine recunoaterea facială poate fi un mijloc legitim de recunoaștere a abonaților. Însă aceasta numai în contextul unui consimțământ liber. Pentru ca acest consimțământ să fie liber trebuie ca operatorul de date să ofere și mijloace alternative abonaților prin care aceștia se pot legitima pentru utilizarea serviciilor. Cum aceste mijloace alternative nu au existat, înseamnă că nu este vorba de un consimțământ liber.

 În cauza  C-723/22 Citadines,   instanța de trimitere, din Germania, a  dorit să știe dacă amenajarea particulară a hotelului pârâtei, în care camerele de hotel erau dotate cu televizoare, semnalul fiind retransmis prin sistemul propriu de distribuție prin cablu al hotelului, ar constitui o comunicare către public (pe lângă faptul că constituie o retransmisie prin cablu pentru care hotelul a încheiat deja o licență). Cu alte cuvinte, întrebarea practică în cauză a fost dacă hotelul avea nevoie atât de o licență de retransmisie prin cablu, cât și de o licență de comunicare către public de la societatea sa locală de gestiune. CJUE și-a păstrat renumele de a nu răspunde direct la întrebări cât se poate de practice și a reamintit că, în conformitate cu legislația națională germană, dreptul de comunicare către public a fost împărțit în două părți: 1) retransmitere și 2) comunicare a emisiunilor. Această „diviziune” în legislația națională a drepturilor de autor a fo...

 Ținând seama de notorietatea mărcii este interesant cazul  T-58/23 soluționat recent de instanțele europene, după parcurgerea tuturor etapelor de jurisdicție. O companie irlandeză    Supermac’s, a cerut înregistrarea mărcii Big Mac inclusiv pentru produse de tip hamburger. Cum e ușor de presupus,  McDonald’s International Property Company, Ltd., deținătorul mărcii Big Mac, s-a opus la această cerere. În final, însă, instanțele europene au reținut că opoziția nu este întemeiată în ce privește produsele conținând carne de pui, pentru că, deținătorul mărcii nu a făcut dovada că ar fi utilizat această marcă pentru produse din carne de pui. Iată că până și o marcă extrem de cunoscută precum Big Mac trebuie să treacă testul utilizării efective pentru a putea fi invocată protecția legală.