Treceți la conținutul principal

Acordurile colective și GDPR

Photo by Pawel Czerwinski on Unsplash

CJUE în cazul  C‑65/23 a luat în discuție problema acordurilor colective din relațiile de muncă ca suport pentru legalitatea unor prelucrări ale datelor persoanle.


Interpretarea CJUE a fost:

1)      Articolul 88 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)

trebuie interpretat în sensul că

o dispoziție națională care are ca obiect prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul desfășurării raporturilor de muncă și care a fost adoptată în temeiul articolului 88 alineatul (1) din acest regulament trebuie să aibă ca efect constrângerea destinatarilor săi să respecte nu numai cerințele care decurg din articolul 88 alineatul (2) din regulamentul menționat, ci și pe cele care decurg din articolul 5, din articolul 6 alineatul (1), precum și din articolul 9 alineatele (1) și (2) din acesta.

2)      Articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul 2016/679

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când un acord colectiv intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, marja de apreciere de care dispun părțile la acest acord pentru a stabili caracterul „necesar” al unei prelucrări de date cu caracter personal, în sensul articolului 5, al articolului 6 alineatul (1), precum și al articolului 9 alineatele (1) și (2) din acest regulament, nu împiedică instanța națională să exercite un control jurisdicțional complet în această privință.


Această interpretare face ca simpla referință la Acordurile colective ca justificare legală  pentru o prelucrare de date personale nu apare a mai fi suficientă, ci trebuie verificată întotdeauna îndeplinirea condițiilor din articolele 5, 6 și 9 GDPR.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ANRE și GDPR, sau baba și ...

Photo by Claudio Schwarz on Unsplash Ordinul nr. 26/2025 privind modificarea şi completarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 6/2025 ne demonstrează modul „după ureche” de aplicare al  GDPR la nivelul autorităților publice.  Onorabila Autoritate, care se poate mândri cu performanța de a reglementa piața cu unele dintre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, dovedește că nici la GDPR nu se prea pricepe.  Prin Ordinul mai sus citat, Autoritatea publică un model de formular de consimțământ pentru prelucrarea datelor personale, care ar trebui semnat de asociații și/sau administratorii unor entități reglementate de acea autoritate. Dar, în mod evident, această prelucrare a datelor personale este una care se realizează în temeiul unei obligații legale, pentru că așa cer normele ANRE, să fie prelucrate ...

Deductibilitatea fiscală limitată pentru consultanță abrogată

Prin  Ordonanţa nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare  a fost abrogat art. 25 indice 1 din Codul fiscal.  Este vorba de controversata măsură a deductibilității limitate pentru cheltuielile de consultanță (și altele) făcute cu prestatori care nu au domiciliul fiscal în România.  Articolul abrogat dispunea: Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România   (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 181, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au lo...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...