 |
| Photo by Towfiqu barbhuiya on Unsplash |
Decizia nr. 3/2025 privind Dosarul nr. 2.691/1/2024 având ca obiect recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizând o problemă de drept vine cu o lămurire privind calculul termenelor regresive, în domeniul dreptului penal, dar demnă de reținut și în civil, problematica fiind asemănătoare.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 207 alin. (1), art. 222 alin. (4) şi art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, stabileşte că nu se consideră în termen sesizarea cu rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă sau cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu, formulată în ultima zi a termenului, calculat potrivit art. 269 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală.
Mai precis, in motivarea hotărârii, se arată că „la calcularea termenului procedural pe zile, de regresiune cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive (după caz, arestare preventivă, arest la domiciliu, control judiciar), prevăzut de art. 207 alin. (1), art. 222 alin. (4) şi art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, este important a distinge ziua în care începe să curgă, care însă nu se socoteşte şi corespunde zilei în care expiră durata măsurii preventive (cunoscută cu certitudine). În continuare, se numără regresiv 5 zile, dintre care a cincea zi indică ziua în care se împlineşte termenul, însă, dat fiind că este procedural, nici această zi nu se socoteşte, însemnând că nu constituie ziua în care expiră termenul. Calculând mai departe, în sensul invers curgerii timpului, următoarea zi este ultima zi a termenului, respectiv ziua în care expiră. În final, termenul calendaristic pe zile ajunge să fie suplimentat cu două unităţi de timp, dacă ultima zi cade într-o zi lucrătoare”.
Comentarii