Într-o speță în care e implicată și o firmă din România. Arcomet România funcționează ca filială pentru Arcomet Belgia. Afacerea funcționa în sensul că Arcomet România cumpăra sau închiria macarale de la Arcomet Belgia pe care le valorifica mai departe pe piața din România. Între cele două societăți exista un contract prin care se stipula o marjă corectă de profit, stabilită pe baza unui studiu al prețurilor de transfer. Ceea ce depășea marja maximă (2,74%), se factura de către societatea din Belgia. Factura emisă de societatea belgiană către cea românească nu conținea TVA.
Autoritățile fiscale române au calculat TVA și au cerut societății Arcomet România plata cestui TVA, ceea ce a condus la un litigiu și la o întrebare preliminară către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Opinia Curții Europene a fost:
Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că remunerarea serviciilor intragrup furnizate de o societate‑mamă filialei sale și detaliate contractual, care este calculată conform unei metode recomandate de principiile aplicabile în materia prețurilor de transfer adoptate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și corespunde părții din marja de profit operațională care depășește 2,74 % realizată de această filială, constituie contrapartida unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros care intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
Cauza C‑726/23, Arcomet Towercranes SRL împotriva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București.
Adică trebuie aplicat TVA.
Photo by The New York Public Library on Unsplash
Comentarii