Treceți la conținutul principal

Ajustările pentru prețuri de transfer pot fi impuse cu TVA


 Într-o speță în care e implicată și o firmă din România. Arcomet România funcționează ca filială pentru Arcomet Belgia. Afacerea funcționa în sensul că Arcomet România cumpăra sau închiria macarale de la Arcomet Belgia pe care le valorifica mai departe pe piața din România. Între cele două societăți exista un contract prin care se stipula o marjă corectă de profit, stabilită pe baza unui studiu al prețurilor de transfer. Ceea ce depășea marja maximă (2,74%), se factura de către societatea din Belgia. Factura emisă de societatea belgiană către cea românească nu conținea TVA.

Autoritățile fiscale române au calculat TVA și au cerut societății Arcomet România plata cestui TVA, ceea ce a condus la un litigiu și la o întrebare preliminară către Curtea de  Justiție a Uniunii Europene.

Opinia Curții Europene a fost:

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că remunerarea serviciilor intragrup furnizate de o societate‑mamă filialei sale și detaliate contractual, care este calculată conform unei metode recomandate de principiile aplicabile în materia prețurilor de transfer adoptate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și corespunde părții din marja de profit operațională care depășește 2,74 % realizată de această filială, constituie contrapartida unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros care intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Cauza C‑726/23, Arcomet Towercranes SRL împotriva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București.

Adică trebuie aplicat TVA.

Photo by The New York Public Library on Unsplash

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...

Soluționarea diferențelor între cadastrul general și alte documente de cadastru anterioare

  În interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (10) şi art. 40 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:       Sintagma "în caz de discrepanţă, prevalează situaţia tehnică identificată în urma măsurătorilor efectuate" semnifică faptul că, ulterior finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică şi deschiderii din oficiu a cărţilor funciare pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, prin efectul legii, în toate situaţiile, îşi încetează valabilitatea numai menţiunile privind descrierea imobilelor cuprinse în actele de proprietate sau în titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăţilor funciare, precum şi planurile şi orice alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 412/2025 din 17 noiembrie...