Juristul Casei

- Te descurci? - Nu mă bate la cap! Știi că mă pricep la fire. Am desfăcut cîteva gheme până acum. Și oricum e la modă wireless.

Dealul Mitropoliei, N. Barabas Desi astazi pare un lucru extrem de firesc sa iesi sa te plimbi pe strazile Bucurestiului, acum mai putin  de 200 de ani acest lucru era efectiv imposibil, pentru ca in afara de niste ulite stramte si prafuite nu aveai pe unde sa te plimbi. Putini stiu ca primul bulevard amenajat pentru promenada din Bucuresti dateaza de la 1832 si este drumul ce urca de la Piata Unirii spre Mitropolie. Drumul a fost amenajat prin grija generalului Kiseleff, guvernatorul Principatelor Romane in numele Rusiei care le ocupase la acea vreme. Cateva case au fost demolate, dupa ce proprietarii au fost despagubiti, pentru a face loc unei strazi largi si drepte. Bulevardul a fost dotat cu peluze de flori, lampioane care stateau aprinse pina tarziu si banci pentru plimbaretii obositi. Sus pe deal, la acea vreme nu erau cladiri inalte care sa obtureze privelistea, s-a amenajat o "belvedere" asa cum se poate vedea si dintr-un desen contemporan epocii.  Si ca tot vorbeam d...

Atunci când descriam centrul vechi al Bucureştiului , remarcam pasiunea pentru balcoane a burgheziei înstărite ce şi-a făcut casele în aceasta zonă a capitalei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pasiune cu atât mai furibundă, cu cât cu nici o generaţie înainte balcoanele erau total necunoscute în arhitectura Bucureştiului. Prima casă cu balcon din Bucureşti a fost construită pe la 1827 de boierul Constantin Bălăceanu pe Podul Mogoşoaiei, Calea Victoriei de astăzi, casă ce astăzi nu se mai păstrează. Constantin Bălăceanu fusese mare ban, deci făcea parte din marea boierime a vremii. Îndrăzneala sa arhitecturală a dat naştere şi la un incident juridic păstrat în actele vremii. În Bucureşti erau oprite prin poruncă din vremea domnului Constantin Ipsilanti să se facă streşini prea mari şi cicmale . Cicmalele erau zidiri făcute deasupra parterului ieşite mult în afară, obişnuite în arhitectura oraşelor orientale, mai ales la Istanbul. (cine a văzut oraşul vechi din Nesebar ştie cum...

Ceva mai subtire. In schimb au aparut ghioceii.

Sâmbătă, 6 noiembrie un eveniment oarecum nu prea remarcat s-a intamplat in urbea noastra mica, eveniment la care am tinut sa particip: Teatrul de opereta din Budapesta a venit cu un spectacol la noi, Baiadera lui Kalman. Stiam ca sunt unul dintre putinele teatre de gen, in afara spatiului anglo-saxon, care sunt in stare sa joace aşa cum se joaca pe Broadway sau în West End. Şi nu am fost deloc dezamăgit. Actori care ştiu sa cânte, dar mai ales sa joace teatru comic (si acrobatic pe alocuri!) in acelasi timp cu sustinerea partiturii muzicale. Poate se va înţelege si pe la noi ca opereta şi opera presupune nu numai execuţia excepţională a unor arii foarte frumoase, ceea ce le iese foarte bine artiştilor noştri, indiscutabil, ci un spectacol complet care sa tina spectatorul în priză de 7 la 10 ca sa parafrazez chiar din Baiadera.