Prin Legea 27/2026 pentru completarea Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, teortic pacienții au obținut dreptul la „a doua opinie”, decontat de sistemul medical. Dar, doar teoretic, pentru că formularea este un exemplu de proaste practici legislative. Textul sună așa: „Toate persoanele asigurate au dreptul la a doua consultaţie medicală, plătită de sistemul de asigurări medicale, cu scopul de a obţine a doua opinie medicală pe baza investigaţiilor medicale existente sau suplimentar solicitate, dacă aceasta este justificată.” Finalul este apoteotic. Pentru că nu știm pe baza căror criterii și cine stabilește dacă solicitarea pacientului pentru „a doua opinie” este justificată sau nu. Sau poate se gândeau legiuitorii la criteriul grosimii plicului, și s-au jenat să o spună. Mă întreb și eu... Photo by Joyce Hankins on Unsplash
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 850 alin. (1) şi ale art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă, stabileşte că: Debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, până la data emiterii actului de adjudecare. În acest caz, executorul judecătoresc va refuza emiterea actului de adjudecare, chiar dacă adjudecatarul a depus preţul integral. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizie nr. 23/2026 din 26 ianuarie 2026 Photo by Towfiqu barbhuiya on Unsplash