Treceți la conținutul principal

Orientări privind verificarea vârstei minime a utilizatorilor de servicii online

Orientările privind măsurile de asigurare a unui nivel ridicat de confidențialitate, siguranță și securitate pentru minori în mediul online, în temeiul articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2022/2065, adoptate recent de Comisa Europeană oferă un ghid cu privire la ce măsuri sunt considerate adecvate și proporționale pentru a atinge obiectivul său (confidențialitate, siguranță și securitate pentru minori în mediul online) cu privire la verificarea vărstei utilizatorilor.

Se distinge între verificarea vârstei și estimarea vârstei. Principala diferență dintre măsurile de estimare a vârstei și cele de verificare a vârstei este nivelul de acuratețe. În timp ce verificarea vârstei oferă certitudine cu privire la vârsta utilizatorului, estimarea vârstei permite o aproximare a acesteia. Nivelul de acuratețe a tehnologiilor de estimare a vârstei poate varia și se poate îmbunătăți pe măsură ce tehnologia avansează.

Verificarea vârstei se impune pentru:

- Produse sau servicii care prezintă un risc ridicat pentru minori, iar riscurile respective nu pot fi atenuate prin măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi:

    Vânzarea de produse alcoolice, produse pe bază de tutun sau nicotină, droguri.

    Accesul la orice tip de conținut pornografic.

    Accesul la conținut legat de jocuri de noroc.

- În orice alte circumstanțe în care furnizorul a identificat riscuri la adresa confidențialității, siguranței sau securității minorilor (legate de conținut, comportament, consumatori, contact), iar aceste riscuri nu pot fi atenuate prin alte măsuri mai puțin intruzive la fel de eficace.

-În cazul în care dreptul Uniunii sau dreptul național prevede o vârstă minimă pentru accesul la anumite produse sau servicii oferite și/sau afișate pe o platformă online.

Atunci când riscurile pentru minori sunt apreciate a fi mai scăzute, măsurile de estimare avârstei sunt considerate suficiente. Identic, atunci când instituirea unei vârste minime pentru utilizarea serviciului vine dintr-o obligație contractuală sau din politici ale serviciului online.

Metodele de estimare a vârstei ar trebui furnizate de un terț independent sau prin intermediul unor sisteme auditate corespunzător și independent, în special în ceea ce privește asigurarea securității și a protecției datelor.

Observații cu privire la categorii de metode:

Opțiuni multiple: Atunci când furnizorul stabilește că sunt necesare restricții de acces susținute de o metodă de asigurare referitoare la vârstă, acesta ar trebui să ofere mai multe metode de asigurare referitoare la vârstă pe platformă, pentru a oferi utilizatorului posibilitatea de a alege, cu condiția ca fiecare metodă să îndeplinească criteriile de adecvare și proporționalitate.

 Tokenuri anonimizate: Metodele bazate pe documente de identitate verificate și de încredere, emise de administrațiile centrale, care nu furnizează platformei date cu caracter personal suplimentare, pot constitui o metodă eficace de verificare a vârstei, în măsura în care se bazează pe tokenuri legate de vârstă anonimizate.

Protocoale criptografice: Protocoalele criptografice, cum ar fi cele bazate pe rotația cheilor sau cu divulgare nulă de cunoștințe (zero-knowledge proof), sunt considerate o bază adecvată pentru oferirea de asigurări referitoare la vârstă fără a transmite date cu caracter personal.

 Metode dublu-orb: Furnizorii sunt încurajați să adopte metode dublu-orb de verificare a vârstei, care garantează că (i) platforma online primește doar informații strict necesare pentru a se asigura că utilizatorul are vârsta necesară, fără a obține mijloace suplimentare de identificare, și că (ii) furnizorul soluției de verificare a vârstei nu obține informații cu privire la serviciile pentru care se folosește dovada vârstei

Se prevede instituirea în viitor a unui portofel UE pentru identitate digitală.

Photo by Vlad Deep on Unsplash


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...