Atunci când descriam centrul vechi al Bucureştiului, remarcam pasiunea pentru balcoane a burgheziei înstărite ce şi-a făcut casele în aceasta zonă a capitalei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Pasiune cu atât mai furibundă, cu cât cu nici o generaţie înainte balcoanele erau total necunoscute în arhitectura Bucureştiului.
Prima casă cu balcon din Bucureşti a fost construită pe la 1827 de boierul Constantin Bălăceanu pe Podul Mogoşoaiei, Calea Victoriei de astăzi, casă ce astăzi nu se mai păstrează. Constantin Bălăceanu fusese mare ban, deci făcea parte din marea boierime a vremii.
Îndrăzneala sa arhitecturală a dat naştere şi la un incident juridic păstrat în actele vremii. În Bucureşti erau oprite prin poruncă din vremea domnului Constantin Ipsilanti să se facă streşini prea mari şi cicmale. Cicmalele erau zidiri făcute deasupra parterului ieşite mult în afară, obişnuite în arhitectura oraşelor orientale, mai ales la Istanbul. (cine a văzut oraşul vechi din Nesebar ştie cum arătau). Bucureştiul fiind un oraş cu uliţe strâmte acestea umbreau strada şi împiedicau trecerea carelor, producând multe neplăceri, de aceea au fost interzise.
Vecinii boierului Bălăceanu văzând grinzile pregătite pentru amenajarea balconului au făcut plângere la domnul Grigore Ghica, că boierul Bălăceanu vrea să încalce rânduielile.
Domnul Grigore Ghica a dat poruncă să se oprească lucrările şi a numit o comisie de 20 de boieri care să cerceteze cazul.
Raportul boierilor arată că e vorba de un balcon, şi balconul "împodobeşte şi înfrumuseţează politia, după cum se văd în cele mai mari şi frumoase politii ale Evropii, ..., că balconurile nu sunt nicicum poprite". Boierii recomandau reguli de înalţime şi de scurgere a apei a fi respectate pentru ca să nu se aduce atingere intereselor vecinilor şi celor ce treceau pe stradă.
Astfel boierul Bălăceanu a putut să construiască primul balcon din Bucureşti.
Comentarii
foarte interesanta povestea primului balcon din Bucuresti!