Treceți la conținutul principal

Blockchain si GDPR

 

Photo by Shubham Dhage on Unsplash

Noul ghid publicat privind aplicare GDPR în contextul tehnologiei blockchain remarcă incompatibilități de principiu.


Astfel:

Principiul privind limitarea în timp a stocării (Articolul 5(1)(e) GDPR): Odată înregistrate, datele dintr-un blockchain, în general, nu mai pot fi șterse, ceea ce intră în conflict cu principiul păstrării limitate.

Dreptul la ștergere și rectificare: imuabilitatea intrărilor blockchain face ca este în mod inerent dificil – dacă nu imposibil – asigurarea exercitării efective a acestor drepturi.

Calificarea actorilor: descentralizarea complică identificarea unui operator de date (sau controller) clar definit.  În unele cazuri, nodurile blockchain ar putea să-și asume rolul de operator de date.

Minimizarea datelor: funcționarea blockchain-urilor, bazată pe adăugarea secvențială și ireversibilă de date noi, fără posibilă ștergere, ridică probleme serioase în baza principiului minimizării. Acestea sunt și mai mult exacerbate de persistența nedefinită și de replicarea pe scară largă a datelor înregistrate, precum și de transparența a priori a multor sisteme blockchain, care pot permite oricui să acceseze datele.

Transferuri internaționale de date: tehnologia blockchain duce adesea la transferuri de date în afara UE, mai ales atunci când nodurile situate în țări terțe participă la rețea. În blockchain-urile publice, aceste noduri nu sunt nici selectate, nici guvernate, creând provocări semnificative în ceea ce privește vizibilitatea și, în consecință, conformitatea.


În consecință organizațiile trebuie să fie reținute în aplicarea acestei tehnologii în contextul prelucrării datelor personale și să fie conștiente de riscurile la care se expun.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005 Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse. Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 l...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Inscrierea în cartea funciară a imobilelor viitoare

  ANCPI și-a actualizat Regulamentul după care face înscrierile în cartea funciară pentru a se putea face înscrierile de imobile viitoare. Ce trebuie rețuinut? Dreptul de proprietate asupra unei construcții viitoare se înscrie provizoriu în cartea funciară a terenului în baza autorizaţiei de construire (AC) şi a documentaţiei tehnice (DTAC). Pentru admiterea cererii, este obligatoriu ca titularul autorizaţiei de construire să aibă deja înscris în cartea funciară un drept real asupra terenului respectiv. Construcția bun viitor este identificată printr-un cod ataşat numărului cadastral al terenului (de exemplu: C1V , unde „V” vine de la viitor). Se înființează o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție viitoare și cărți funciare individuale pentru fiecare unitate individuală (apartament) prevăzută în autorizație. Documentația cadastrală de preapartamentare se întocmește strict pe baza planurilor vizate spre ne...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Terenul aferent unui condominiu- istoric de reglementare

În prezent, terenul aferent unui condominiu se consideră că este parte comună a condominiului  (cu excepția situației în care, în mod expres, nu a fost stabilit un alt regim juridic) Codul civil actual în vigoare dispune în art. 649 alin. (1) lit. a): „ Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:   a)       terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite; ...”.   Art. 646 Cod civil precizează că această formă de coproprietate este o coproprietate forțată. Dispoziție similară se află în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari şi administrarea condomi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe