Dosar nr(...) (Număr
în format vechi 3445/2009)
R O M Â
N I A
CURTEA
DE A P E L B U C U R E Ş T I
SECŢIA
A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5514R
Şedinţa publică de la 12 Octombrie 2009
Completul
compus din:
PREŞEDINTE – (...) (...) (...)
JUDECĂTOR
- (...) A (...)
JUDECĂTOR - (...) (...) T.
GREFIER - J. S. N.
Pe rol judecarea
recursului formulat de recurenta U. T.,
împotriva sentinţei civile nr.1263/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă,
Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu
cu intimata ŞCOALA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR având
ca obiect contestaţie decizie de concediere.
La apelul nominal
făcut în şedinţa publică au răspuns: recurenta U. T. prin avocat E. D., cu
împuternicire avocaţială nr.(...)/28.07.2008, aflată la fila 6 din dosarul de
fond, intimata ŞCOALA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR, prin
avocat E. B., cu împuternicire avocaţială nr.10269/02.06.2009, aflată la fila
13 dosar.
Procedura legal
îndeplinită.
S-a făcut referatul
cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de
formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată
şi acordă cuvântul părţilor în susţinerea/combaterea recursului.
Recurenta U. T., prin
avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desfiinţarea
sentinţei civile atacate, ca fiind netemeinică
şi nelegală, întrucât nu a fost evaluat corect probatoriul administrat,
ignorându-se apărările recurentei. Cauza concedierii nu este reală şi serioasă.
Postul de inspector resurse umane (cu studii medii), pe care îl ocupa
recurenta, a fost desfiinţat formal, fiind scos din schemă, încărcându-se
astfel fişa postului altui salariat. Cheltuielile de judecată le va solicita pe
cale separată.
Intimata ŞCOALA
NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR solicită respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, precizează că poziţia 112 din statul de funcţii nu mai există.
Reorganizarea a fost efectivă şi serioasă, fiind îndeplinită în conformitate cu
prevederile legale în vigoare. Depune la dosar concluzii scrise. Nu se solicită
cheltuieli de judecată.
Curtea reţine cauza
în pronunţare.
C U R T
E A
Asupra recursului
civil de faţă constată următoarele:
Prin
sentinţa civilă nr.1263/16.02.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a
Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins contestaţia formulata de
contestatoarea T. U. în contradictoriu cu intimata Şcoala Naţională de Sănătate
Publică şi Management Sanitar, ca nefondată.
În considerente a
reţinut că prin
decizia nr. 154 din data de 11.07.2008 s-a dispus încetarea contractului de
muncă al contestatoarei din cauza desfiinţării postului de inspector de resurse
umane pe care aceasta a fost încadrată, determinată de reorganizarea
instituţiei conform art. 65 C o d u
l m u n c i i.
S-a avut în vedere
ordinul nr. 1132/4844/309/2008 prin care a fost modificat ordinul nr.
841/4844/309/2006 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare
a structurii organizatorice, statului de funcţii şi a structurii de personal
ale T., precum şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 8/11.07.2008 prin
care a fost aprobată detaliat noua structură organizatorica a instituţiei.
Decizia emisă de
intimată îndeplineşte condiţiile de formă impuse de lege, respectiv
dispoziţiile art. 62 alin. 2 şi art. 74 C o d u l
m u n c i i. Instanţa a apreciat
că decizia este motivată în fapt şi în drept, precizând în preambul motivele
care au determinat aprobarea unei noi structuri de personal.
Cât priveşte
competenţa aprobării statului de funcţii, faţă de atribuţiile date prin
regulamentul de organizare şi funcţionare, astfel cum a fost modificat, în
vigoare la data emiterii deciziei de concediere, Consiliului de Administraţie,
susţinerile contestatoarei referitoare la competenţa aprobării structurii de
personal apar lipsite de temei.
În legătura cu
existenţa unei cauze reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă,
motivele de nulitate invocate de contestatoarea nu sunt întemeiate. Instanţa a
reţinut că postul ocupat de contestatoare nu se mai regăseşte în noul stat de
funcţii al intimatei, iar desfiinţarea este justificată de necesităţile
activităţii instituţiei, aşa cum rezultă din comunicarea directorului acesteia
către Consiliul de administraţie .
Faţă de atribuţiile
compartimentului de resurse umane, în noua structură, instanţa a reţinut că toate lucrările aferente acestui compartiment
pot fi realizate de şeful de serviciu, specialistul în resurse umane şi un
psiholog, astfel încât un alt loc de muncă având aceleaşi îndatoriri de
serviciu nu se mai impune.
C o d u l
m u n c i i nu interzice o nouă aşezare a îndatoririlor de serviciu în
măsura în care acestea pot fi aduse la îndeplinire de mai puţin salariaţi, ceea
ce este în scopul eficientizării activităţii.
Împotriva sus
menţionatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea U. T., înregistrat pe rolul
Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a – VII –a Civilă
şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr(...).
În susţinerea
recursului a arătat că, în fapt, a
contestat la T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VII-a decizia de
concediere nr. 154/2008, contestaţie ce a format obiectul dosarului nr(...)
care a fost soluţionată după mai multe termene printr-o sentinţă pronunţată în
defavoarea recurentei, deşi a dovedit pe deplin motivele de nulitate inovate,
ca şi netemeinicia deciziei de concediere. Recurenta a administrat în susţinerea contestaţiei un
probatoriu considerabil (intimata nu a formulat decât o singură apărare care nu
se susţine cu probe), pertinent, concludent şi util care a fost evaluat
superficial de către instanţa de fond. Altfel, nu se poate explica o dezlegare
greşita a unei pricini, dezlegare care nu se întemeiază pe probele
administrate, aşa încât se stabileşte o situaţie de fapt şi de drept care nu
poate să conducă la o soluţionare corectă, justă şi morală.
Aşa cum rezultă din
probatoriul administrat în cauză, recurenta solicită instanţei să observe că
susţinerile sale sunt pe deplin dovedite şi că intimata invocă prin întâmpinare,
ca singură apărare de fond, faptul că reorganizarea a fost dispusă de organul
competent.
Recurenta solicită
instanţei să observe că a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei
nr. 154/11.07.2008 prin care a fost concediată nelegal pentru că măsura
concedierii luată de angajator trebuie concretizată printr-un înscris denumit
decizie, înscris ce, sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 62
alin. 2 şi art. 76 din C o d u l m u n c i i trebuie să fie motivat în fapt
şi în drept şi dispusă cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Art. 77 din
C o d u l m u n c i i statuează că, „în cazul unui
conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de
fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere".
În ceea ce o priveşte
pe recurentă, s-a emis o decizie care nu precizează motivele în fapt şi în
drept care au condus la concedierea sa,
menţionându-se doar „motivat de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a reorganizării T.”. Aşa cum recurenta arată
încă de la început, nu se precizează care loc de muncă se desfiinţează.
Recurenta solicită
instanţei să observe că referitor la acest motiv al contestaţiei, intimata nu
face nici o apărare.
Recurenta a precizat
încă o data că „locul de muncă" în care îşi desfăşura activitatea este cel
de inspector de resurse umane cu studii medii, fiind singura angajată a
instituţiei pe acest post. Recurentei i se pare nefiresc ca o instituţie să desfiinţeze
singurul post de inspector de resurse umane cu studii medii. Recurenta a
subliniat că un post nu este efectiv desfiinţat dacă atribuţiile sale sunt
transferate altei persoane. Or, cineva trebuie să facă într-o instituţie munca
unui referent resurse umane, cu studii medii.
Pretinsa reorganizare
a fost un pretext pentru îndepărtarea recurentei pentru că a sprijinit - aşa
cum rezultă din înscrisurile depuse de aceasta în cauză - activitatea de alegeri
organizate în vederea mandatării unor reprezentanţi ai salariaţilor, tocmai
pentru a reprezenta interesele recurentei în activitatea de reorganizare. Reorganizarea
nu a avut o cauză reală şi serioasă.
Este obligatoriu şi
imperativ ca decizia atacată să precizeze cu ocazia motivării în fapt:
- postul desfiinţat (locul ocupat în
organigramă, în statul de funcţii aprobat);
- nu
arată modalitatea efectivă de desfiinţare a acestuia;
- cauza serioasă şi reală a desfiinţării (care sunt dificultăţile
economice, transformările tehnologice sau în ce constă reorganizarea care ar
suprima locul de muncă, consultarea salariaţilor).
Pentru considerentul
că decizia de concediere contestată nu indică motivele de fapt şi de drept şi,
mai ales, ce post se desfiinţează, recurenta solicită instanţei să constate că aceasta este lovită de nulitate
absolută.
Cu privire la netemeinicia
emiterii deciziei contestate, recurenta solicită instanţei să analizeze înscrisurile depuse în cauză de către aceasta
şi să observe că a făcut dovada conflictului existent între salariaţi (al căror
reprezentant fusese desemnat) şi conducerea instituţiei. Recurenta a apreciat
că acesta este motivul real al
concedierii sale (şi a altor colegi).
Conducerea instituţiei a emis un act ilegal,
injust şi cu rea credinţă, în mod intempestiv, afectându-i viaţa personală, cu
încălcarea competenţelor pe care le avea, înţelegând să dispună discreţionar
asupra drepturilor sale fundamentale. Rezultă fără echivoc din actele depuse în
cauză că a sprijinit activitatea de organizare a alegerilor reprezentanţilor
salariaţilor, că a fost mustrată pentru acest lucru şi apoi îndepărtată din
instituţie.
Recurenta solicită
instanţei să observe că pretinsa reorganizare a fost făcută cu încălcarea Legii
nr.467/2006 privind informarea şi consultarea angajaţilor,chiar în perioada
alegerii reprezentanţilor, alegeri despre care conducerea ostilă a instituţiei
avea cunoştinţă.
Cât timp a fost
salariata instituţiei, şi-a desfăşurat activitatea profesională în posturi care
aveau atribuţii pentru inspector de resurse umane cu studii medii, în funcţie
de pregătirea şi competenţele personale (a fost referent, apoi a devenit
inspector autorizat) şi în relaţie directă cu schimbările organizatorice şi
nevoile instituţiei. A fost un angajat care a obţinut calificative foarte bune,
cu o activitate importantă, flexibil şi apreciat de colegi care s-a achitat
exemplar de sarcinile posturilor ocupate, calificat pentru activitatea acestei
instituţii. Faptul că nu s-a făcut un efort minim pentru a se păstra ca angajat
existând, după cum rezultă din statele de funcţii, posturi pentru care
pregătirea recurentei ar fi corespuns, dovedeşte fără echivoc caracterul
subiectiv şi discreţionar al deciziei de a o îndepărta din instituţie. Recurenta solicită
instanţei să observe că atribuţiile postului său nu pot fi anulate într-o
instituţie, ele încărcând fişa postului colegei sale cu studii superioare care
era angajată şi înainte de concedierea recurentei, pe acelaşi post. Este
evident că postul recurentei nu a fost efectiv desfiinţat, ci a încărcat fişa
postului altui coleg. Recurenta a menţionat că instituţia a suprimat singurul
post de inspector de resurse umane cu studii medii.
Toate acestea le-a
dovedit cu înscrisuri depuse în cauză (fişa de evaluare, fişa de lichidare pe
care sunt menţionate calificativele, documente din care rezultă conflictul
dintre salariaţi şi conducere).
Privitor la singura
apărare de fond invocată de intimată în întâmpinare, recurenta solicită
instanţei să observe că, aşa cum a arătat şi în contestaţie, înşiruirea unor
acte normative şi enunţul că T. se află în proces de reorganizare, nu poate constitui
motivarea deciziei nr.154/2008.
Condiţia de legalitate impusă de lege, art.
65 din C o d u l
m u n c i i este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să
aibă o cauză reală şi serioasă.
Intimata nu arata
nici în decizie, dar nici cu ocazia apărărilor pe care le face care a fost
cauza reală, efectivă şi serioasă care ar fi impus desfiinţarea postului
recurentei. Este evident că simplul enunţ este doar un pretext pentru
îndepărtarea unor salariaţi incomozi, printre care se numără şi recurenta.
Nu poate fi vorba de
o desfiinţare efectivă şi serioasă având în vedere şi faptul că era angajată pe
singurul post de inspector de resurse umane cu studii medii, iar instituţia
care a concediat-o are acelaşi obiect de activitate şi acelaşi volum de
activitate, şi nu poate renunţa în realitate la activitatea unui inspector de
resurse umane cu studii medii.
Recurenta solicită
instanţei să aibă în vedere că nu se
poate justifica desfiinţarea locului de muncă şi că salariatul - cum este şi
cazul acesteia nu poate fi concediat,
dacă:
- angajatorul nu
desfiinţează, în prealabil, postul vacant similar;
- cauza serioasa este
aceea care face imposibilă desfăşurarea activităţii unui salariat fără a-i crea
pagube angajatorului şi se impune din necesitaţi evidente privind îmbunătăţirea
activităţii;
- reorganizarea
trebuie dispusă de un organ competent, ceea ce în speţă nu se întâmplă,
deoarece conducerea T. nu are competenţa să modifice organigrama aprobată prin
ordin ministerial, iar desfiinţarea este efectivă când locul de muncă este
suprimat din structura angajatorului, când nu se mai găseşte în organigramă sau
în statul de funcţii;
- trecerea salariatului
pe un alt post, deşi ar fi necesară, nu este posibilă;
- să nu fie încărcat
excesiv un alt salariat cu sarcinile celui concediat.
Recurenta a solicitat
instanţei de judecata să verifice caracterul efectiv, real şi serios al
desfiinţării locului său de muncă (oricare dintre cele două menţionate).
Recurenta a solicitat intimatei să prezinte :
- programul de restructurare şi reorganizare
al unităţii;
- proiectul de concediere;
- tabelul nominal al personalului
disponibilizat;
- organigramele şi statele de funcţii ale
unităţii, anterioare şi ulterioare concedierii.
Toate acestea puteau
lămuri instanţa asupra necesitaţii şi cauzelor reale ale reorganizării unităţii
angajatoare. Reorganizarea instituţiei nu poate fi un pretext pentru îndepărtarea
discreţionară, abuzivă şi subiectivă a unui angajat.
Reorganizarea în
cazul T. trebuie să fie făcută de organul competent, pentru o cauză reală,
efectivă, serioasă şi cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor (recurenta
arată că conflictul între conducerea instituţiei şi salariaţi, cu ocazia
organizării alegerilor, chiar în perioada pretinsei reorganizări), în lipsa
acestor condiţii, concedierea recurentei sub pretextul reorganizării reprezintă
concretizarea unui grav abuz de drept pentru care solicită ca angajatorul său
să fie sancţionat.
Întreg probatoriul
administrat în cauză de către recurentă în calitate de contestatoare, coroborat
cu lipsa apărărilor de fond în raport cu motivele contestaţiei şi a
probatoriilor concludente din partea intimatei, dovedesc fără echivoc că
angajatorul nu a emis numai un act
ilegal, lovit de nulitate absolută, dar şi injust, manifestând rea-credinţă,
afectându-i viaţa personală, cu încălcarea competenţelor pe care le avea,
înţelegând să dispună discreţionar asupra drepturilor sale fundamentale.
Pe lângă anularea
deciziei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, recurenta solicită instanţei să observe şi să
sancţioneze şi abuzul de drept comis de angajator pentru că atunci când s-a
luat decizia concedierii sale angajatorul:
- nu a justificat un
interes legitim:
- nu a avut o cauză
reală şi serioasă care să ducă la imposibilitatea continuării raporturilor de
muncă dintre angajat şi angajator;
- nu făcut eforturi rezonabile pentru a evita
concedierea, deşi nivelul recurentei de
pregătire şi experienţă ar fi făcut oportună valorificarea sa pe un alt post;
- mai ales, nu a
consultat reprezentanţii salariaţilor cu privire la adoptarea unor măsuri de
reorganizare.
Nu a avut un plan de
reorganizare pe care să-l supună consultării salariaţilor care măcar să stea la
baza deciziilor de concediere, ci a luat o măsură intempestivă şi abuzivă. Mai
mult, a refuzat orice consultări pe aceasta temă, consultări care ar fi condus
la propuneri de reorganizare înaintate către organismul competent să le adopte.
Angajatorul
recurentei nu a avut nici un moment o
cauză legală, reală, obiectivă şi serioasă, un interes legitim, pentru a
dispune concedierea acesteia. Pentru acest motiv nu a făcut nici un fel de
eforturi rezonabile pentru a împiedica îndepărtarea recurentei din unitate, deşi
calificarea, experienţa vechimea în unitate, unicitatea postului ar fi
recomandat-o pentru menţinerea în organizaţie. Concedierea a avut loc din
motive pur subiective, fără o bază legală, ca şi a altor colegi, în exercitarea
unor atribuţii în mod nelegal şi discreţionar ale unei conduceri aflate în
conflict cu salariaţii şi ostile.
Desfiinţarea postului
nu putea fi efectivă atât timp cât instituţia nu are dificultăţii economice, îşi
menţine obiectul de activitate şi rolul ei este în creştere, atâta timp cât
atribuţiile postului recurentei încarcă
fişa postului altui coleg.
Probabil că acesta
este motivul pentru care intimata - care avea sarcina probei - a înţeles să nu
formuleze nici un fel de apărări de fond şi să facă probe în raport de motivele
pentru care a solicitat anularea deciziei nr. 154/11.07.2008.
Privitor la cererea
recurentei privind obligarea intimatei la despăgubirea acesteia morală, recurenta solicită instanţei să
observe că este pe deplin întemeiată şi
dovedită.
Drepturile
angajatorului nu pot fi exercitate discreţionar, concretizându-se în abuzuri de
drept împotriva drepturilor fundamentale ale angajatului. Măsura concedierii
dispusă împotriva recurentei este nelegală şi netemeinică, gravă prin caracterul
ei abuziv, subiectiv şi intempestiv.
Prin demitere,
recurenta a fost grav prejudiciată, întrucât i-a adus atingere atât demnităţii
în muncă - fiind un angajat conştiincios, devotat şi supracalificat, cu o
activitate importantă, cu o mare vechime în unitate, aşa cum rezultă şi din
probele depuse în cauză - cât şi onoarei şi reputaţiei profesionale. La aceasta
se adaugă suferinţa morală datorată lipsei de apreciere, privarea
recurentei de venituri, temerile şi
nesiguranţa pe care le-ar aduce această
concediere în pragul pensionarii.
Modul în care a fost
tratată în perioada imediat anterioară emiterii deciziei (rezultă din înscrisuri
atitudinea superiorilor săi) şi în perioada de preaviz i-au lezat demnitatea şi
prestigiul, dând naştere unei serioase suferinţe morale generate de pierderea
locului de muncă, tensiunilor la care a fost expusă şi nesiguranţei personale.
Recurenta solicită instanţei să aibă în
vedere vechimea sa în aceasta unitate, aprecierea de care s-a bucurat în rândul
colegilor, dificultăţile pe care le-a îndurat în găsirea unui alt loc de muncă.
Pentru aceste
considerente, recurenta solicită
instanţei să constate că judecătorul fondului a pronunţat o sentinţa
nelegală şi netemeinică, fără să evalueze corect probatoriul administrat şi
fără să analizeze atent, legal şi corect motivele invocate în susţinerea
contestaţiei. În mod injust şi nelegal judecătorul fondului, pe lângă menţinerea
unei decizii nelegal emise (sancţionabilă cu constatarea nulităţii absolute
datorită neîndeplinirii condiţiilor de validitate prevăzute de art. 74 şi
următoarele din C o d u l m u n c i i), trece cu vederea un act lipsit
de temeinicie prin care angajatorul recurentei a săvârşit şi un abuz de drept.
Recurenta solicită
admiterea recursului său, desfiinţarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea
contestaţiei formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de
judecată pentru ambele faze procesuale.
Cercetând
recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel,
motivul nulităţii absolute a deciziei pentru nerespectarea prevederilor art. 74
alin. 1 lit. a) din C o d u l m u n c i i nu poate fi valabil susţinut de
vreme ce decizia cuprinde atât temeiul de drept, art. 65 din C o d u l
m u n c i i, cât şi pe cel de fapt,
constând în desfiinţarea postului
de inspector resurse umane cu studii
medii ( poziţia 112 din statul de funcţii), ca urmare a reorganizării T.,
în conformitate cu hotărârea consiliului
de administraţie nr. 8 din 11.07.2008, adoptată în baza Ordinului nr(...) al
Ministerului Sănătăţii Publice.
Prin
urmare, cauza, de fapt şi de drept a concedierii contestatoarei, precum şi denumirea postului desfiinţat sunt
suficient precizate, fără niciun echivoc
asupra temeiurilor încetării contractului individual de muncă, nefiind
incident, sub aceste aspecte, textul art. 76 din C o d u l
m u n c i i.
Cât
priveşte articolul 62 alin. 2 din C o d
u l m u n c i i, printr-o interpretare
sistematică a textelor legale, rezultă că acesta se referă la cazurile de concediere pentru
motive care ţin de persoana salariatului prevăzute de art. 61 din C o d u l
m u n c i i, însă, admiţând că
reglementarea este deopotrivă valabilă şi în cazul concedierilor pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, se constată
că decizia este emisă în scris, cuprinde motivarea în fapt şi în drept,
precum şi precizarea termenului în care poate fi contestată, respectiv a
instanţei judecătoreşti la care se îndreaptă acţiunea.
Referitor
la cerinţa conţinută de art. 65 alin. 2 C o d u l
m u n c i i, ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă
o cauză reală şi serioasă, aceasta presupune ca postul să nu se mai
regăsească în structura organizatorică a
angajatorului, să fi fost realmente suprimat, iar nu reorganizat sau
reînfiinţat sub o altă denumire şi
eventual, ocupat de o altă persoană, concomitent concedierii vechiului salariat ori ulterior,
într-un timp faţă de care se poate presupune că postul nu a fost în mod real desfiinţat.
Astfel,
preluarea atribuţiilor unui post de către o persoană încadrată pe alt post,
potrivit specificului locurilor de muncă, cu consecinţa desfiinţării celui
dintâi, reprezintă o suprimare efectivă, stabilirea statului de funcţii, ca şi
a atribuţiilor specifice fiecărui post constituind o prerogativă
a angajatorului, care dispune de organizarea unităţii şi, în acest scop,
poate decide desfiinţarea oricărui loc
de muncă, respectiv o altă distribuţie a
atribuţiilor şi sarcinilor specifice posturilor, în scopul eficientizării activităţii.
Angajatorul,
prin organele sale de conducere, îşi asumă
riscul activităţii unităţii, sens
în care poate hotărî desfiinţarea unor
locuri de muncă, aparţinându-i şi
aprecierea potrivit căreia nu mai are nevoie de acestea, apreciere ce nu poate
fi suplinită de o opţiune a instanţei, în sensul că, faţă de rezultatele de
până atunci ale unităţii, starea
financiară a acesteia sau utilitatea postului, se impune menţinerea lui în continuare.
După cum s-a mai
arătat, organizarea activităţii
societăţii în condiţiile cele mai profitabile rentabilităţii şi eficienţei acesteia, este
exclusiv la latitudinea organului prin care se exprimă voinţa socială, în
speţă, prin hotărârea nr. 8/11.07.2008,
consiliul de administraţie
aprobând, în baza împuternicirilor
ce i-au fost acordate prin Ordinul nr. 1132/4470/407/2008, statul pe
funcţii detaliat de specialităţi şi posturi, precum şi atribuţiile structurilor din cadrul T..
Din
perspectiva celor expuse şi a faptului că hotărârea amintită a consiliului de
administraţie nu a fost anulată în instanţă, păstrându-şi valabilitatea şi producând efecte, nu se poate aprecia nici
asupra caracterului abuziv, injust şi de
rea-credinţă al concedierii, motivate de o opţiune subiectivă cu privire la angajata
care s-a implicat în alegerea reprezentaţilor salariaţilor
mandataţi să reprezinte interesele acestora în procesul reorganizării.
Se
mai reţine şi că obligaţia iniţierii şi purtării de consultări cu sindicatul ori
reprezentanţii salariaţilor revine, potrivit art. 69 din Legea nr. 53/2003,
angajatorului, în cazul concedierilor colective, or, în speţă, s-a procedat la
restructurarea organizatorică a T. prin
reducerea unui număr de posturi ca
urmare a comasării unor departamente,
centre, locuri de muncă şi atribuţii, iar nu la o concediere colectivă,
temeiul deciziei atacate fiind, de altfel, art. 65 din C o d u l
m u n c i i.
În
consecinţă, nici solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral nu poate fi primită, întrucât, deşi
plauzibile, chiar inerente situaţiei
concedierii unui angajat cu condiţiile de vârstă, vechime, specializare şi
competenţă ale recurentei, daunele morale nu pot fi acordate independent de
săvârşirea unei fapte ilicite, de desfacere ilegală sau abuzivă a contractului de muncă, constatate şi calificate ca atare.
Rezultă,
pe baza celor expuse, că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins
ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 C . pr. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurenta U.
T., împotriva sentinţei civile nr.1263/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă,
Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu
cu intimata ŞCOALA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR .
Ia
act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată
în şedinţă publică azi 12.10.2009.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
J. O. S. D. E. A T. D. N.
GREFIER
J. S. N.
Red.J.
Tehnored.C.P.
2
EX./04.11.2009
Jud. fond :E.D
C.C.G
Comentarii