Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑43/19,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul
articolului 267 TFUE de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem
Administrativa) [Tribunalul de Arbitraj Fiscal (Centrul de arbitraj
administrativ), Portugalia], prin decizia din 2 ianuarie 2019, primită de Curte
la 24 ianuarie 2019, în procedura Vodafone Portugal – Comunicações Pessoais SA
împotriva Autoridade Tributária e Aduaneira, a stabilit că Articolul 2
alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28
noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie
interpretat în sensul că sumele percepute de un operator economic în cazul
rezilierii anticipate, pentru motive proprii clientului, a unui contract de
prestări de servicii care prevede respectarea unei perioade contractuale, în
schimbul acordării în favoarea acestui client a unor condiții comerciale
avantajoase, trebuie considerate ca reprezentând remunerarea unei prestări de
servicii efectuate cu titlu oneros, în sensul acestei dispoziții.
Consecința este că astfel de sume sunt supuse taxării cu
TVA.
Curtea a menținut interpretarea din cauza C‑295/17, MEO – Serviços de
Comunicações e Multimédia SA împotriva Autoridade Tributária e Aduaneira.
Comentarii