Regula de 25% a Securității Sociale în UE”, a fost analizată în decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Hakamp (C-203/24), referitoare la legislația aplicabilă securității sociale pentru lucrătorii care desfășoară activități în mai multe state membre.
Regulamentul UE 883/2004 și 987/2009 stabilesc că legislația statului se aplică dacă o parte substanțială a muncii este efectuată acolo, definită ca fiind cel puțin 25% din timpul de lucru sau din remunerație.
Acest caz a fost inițiat în Olanda ca întrebare preliminară, ți privește pe un marinar care a contestat decizia Sociale Verzekeringsbank (SVB), autoritatea olandeză în materie de asigurări sociale, punând în discuție dacă alți factori, în afară de timpul de muncă, pot fi luați în considerare în evaluarea care are ca scop a stabili care este statul de reședință din perspectiva legislației aplicabile pentru asigurări sociale. CJUE a clarificat că pragul de 25% este strict și se bazează exclusiv pe timpul de muncă desfășurat într-un stat anume sau proporția din remunerație în legătură cu activitatea într-un stat, excluzând alți factori precum locul de reședință al persoanei sau locul de înregistrare al navei. De asemenea, Curtea a stabilit că perioada de referință pentru evaluare este de 12 luni viitoare de la începerea activității în mai multe state.
Photo by Maël BALLAND on Unsplash
Comentarii